Nu plange, ca n-a venit popa

Am alunecat intr-o discutie usor morbida la ultima pauza de cafea. A venit vorba de grotescul inmormantarilor romanesti traditionale, cu popi marlani, bocitoare bete si tot tacamul.

Uneori ma gandesc ca toata avalansa aiuritoare de elemente inutile ale inmormantarii e acolo fix pentru a iti muta atentia de la durerea reala si a o indrepta spre enervare, oboseala, confuzie. Sa treci peste.

Cand a murit maica-mea au aparut brusc o haita de muieri la noi in casa. Pe toate le ajutase macar o data cu un gest, cu o vorba, un serviciu. Doar doua din peste doua duzini trecusera macar o data pe la ea in decursul celor 10 ani de suferinta, sa-i dea o vorba buna sau macar un zambet stramb cum o fi. Acum ca era moarta navalisera toate sa-si exprime stupoarea si durerea si o simfonie de laude la adresa raposatei. Nici un cuvant despre usurinta cu care au lasat-o sa moara singura in decurs de un deceniu, strop cu strop.

Am asteptat pana s-a golit sufrageria de ele apoi m-am strecurat inauntru. Mama se topise, ramasese o umbra din ea. Tot sicriul si toata masa erau pline de flori. Flori, multe flori. Si-au amintit toti cat de mult i-au placut florile si au adus galeti intregi. I se mai vedea doar chipul chinuit si in rest numai petale si corole de flori. In timpul bolii nu i-au adus insa nici macar una. Si mi-a venit sa plang, am strans-o de mana gandindu-ma ca macar o codita de crizantema sa-i fi adus cand era bolnava si ar fi bucurat-o atat de mult si acum uite ce risipa de flori pe bratele ei, pe pieptul ei...

Iar din respectiva adunare s-a desprins una, a intrat in sufragerie si am auzit-o spunandu-mi:
"Ce faci, plangi? Nu plange inca, asteapta sa vina popa"

.....

Macar am scapat de bocitoare cu ea. La bunica-meu au adus din ordinul bunica-mii, traditionalista pana in maduva oaselor. Erau vreo 4 babe bete clampa care literalmente l-au luat la calarit pe bunica-meu pe catafalc behaind cat le tineau bojocii. Mai haios a fost ca team-leaderul echipei de bocitoare, o baba mustacioasa, nu stia bine nici numele raposatului si a inceput corul racnind :

"Un'te duuuuci VAAASILEEEEEEE!...."

Bunica-mea, pe langa sicriu a marait un "...Stelian" pe care evident doamnele nu l-au auzit si au continuat sa boceasca un biet Vasile care se duce intr-o casa fara ferestre si unde iarba nu creste si tot asa cu zbierete si horcaituri pana cand cineva a strigat un STELIAN mai lamurit.

Grotesc, absurd, inutil, jignitor...
Mai degraba ma impaiati si ma tineti in debara sau in garaj.