Nimic concret, doar maruntisuri.
1. Ce se poate intampla mai neasteptat cand duci un tip francez (seful nostru) intr-un restaurant 100% garantat romanesc si il barai la cap cu traditionalismul, in timp ce-i arati ulcele pe pereti si-l indopi cu carnati de Plescoi?
Sa inceapa un cancan indracit fix in mijlocul pledoariei tale cum ca exista localuri traditionale si tocmai l-ai dus intr-unul din ele. Niste mandre simpatice au inceput sa topaie vesele pe un autentic cancan (cu tot cu coregrafie, apreciata drept "vraiment traditionnelle....française") fix cand bateam noi campii pe tema restaurantului romanesc pursange.
Bat la pariu ca daca il aducem pe seful neamt acolo nimerim in seara cu tiroleze.
2. Din ciclul "m-am maritat cu un om adorabil": sedeam noi in pat si ne uitam la televizor, neputand sa schimbam canalul. Asta pentru ca pe de o parte ni s-a stricat telecomanda, pe de alta parte...lene, frate!
Si era o emisiune de hailaif si o demoazela de carton zice de alta demoazela de carton
"Are un bun gust extraordinar, e tot timpul cu un pas inaintea modei!"
La care barbat'meu conchide amuzat:
"Adica moda n-o prinde niciodata."
3. La lectiile de echitatie am atins un nou prag, adica in sfarsit am scapat de lonja si am fost lasata la "liber" vreo 15 minute. Vroiam doar sa spun ca ma asteptam la orice dar nu la senzatia aceea. Din multe filme si imagini razbate ideea gresita ca te lupti voiniceste cu capul calului si ma asteptam la o rezistenta indarjita sau la o tensiune continua in darlogi.
De fapt e exact aceeasi senzatie ca atunci cand tii un copil de mana. Serios, nu exagerez.
0 comentarii:
Post a Comment