Vederea din spatele marii

Apartamentul in care am stat avea vedere la mare pe primul balcon si inspre o curte interioara, pe al doilea. In curte era un container de gunoi. Nu vreau sa dau in mario-antoanetisme si sa ma pretind uimita de existenta saraciei, doar ca am fost tulburata sa vad atatia oameni scotocind acolo sa manance. N-am mai vazut de mult oameni mancand din gunoi. Iar in Constanta mi-a fost dat sa vad de cateva ori pe zi. Pe aici cauta sticle, borcane, carpe, lemne si tot ce poate fi revandut, dar n-am vazut (n-am mai avut ochi sa vad, poate?)  sa-si caute hrana zilnica in tomberon.

Am vazut o batranica impartind niste crenvusti cu o liota de pisici. O alta impartind cu nepotul poate, un copil cu cativa ani mai mare decat al meu, a fost zarita de soacra-mea rontaind la cojile de pepene pe care le aruncaseram noi cu cateva ceasuri inainte. Pana sa ajunga cu pepenele, disparusera insa din curte. Am zarit un batran culegand cu migala dintre chistoace si gunoaie o piersica si stergand-o cu mare atentie inainte sa si-o vare in traista.  Am iesit noaptea sa beau apa si am zarit un altul chemandu-si cainele, care descoperise o coaja de paine si se inversuna s-o roada. Au impartit-o.

Am vazut caini scheletici, oameni scheletici, cladiri in ruine, bebelusi in zdrente la doar cativa pasi de terase si pavaje noi. La doar cativa pasi incolo si incoace, in doar cateva zile. Ma plimb de ani buni prin Bucuresti, am stat in zone deloc indestulate, provin dintr-unul din cele mai sarace orase ale acestei tari, si totusi gradul de saracie si degradare extrema in care se tarasc oameni si locuri din orasul acela este mai rau decat mi-as fi inchipuit. Cladiri in ruina sunt si aici, fireste, insa mai rar vreuna care sa fie vizitata chiar asa, muribunda si degradata, de zeci de oameni care sa-si exprime spontan regretul ca n-o vad salvata. Ma refer la cazinoul din Constanta. Mi-au zburat pe la urechi destule "ce pacat, ce frumos" , in toate accentele tarii, cat am mers in jurul sau. Si nici eu nu am nimic in plus de spus - doar ce pacat, cat de frumos.

Oricat de bun mi-ar fi fost concediul si de linistit, Constanta mi-a ramas in minte sumbra. O urbe macinata de lepra nepasarii, careia nu-i ajunge o bruma de poleiala de neam prost , asternuta ici colo pe degete, prin vreo doua statiuni aducatoare de bani. Ridicolul ostentativ al reprezentatiilor si evenimentelor mi se pare dintr-o data si crud, si inuman.