Mai e cineva aici

Mai e cineva aici. Undeva, aici, între gândurile și coastele și respirațiile mele, se încropesc gândurile, respirațiile și coastele altcuiva.
Mai e cineva aici. Uneori când respir mai lin și privesc atent, zăresc pe sub piele încă un puls.
Mai e cineva aici - nu numai eu îmi îndoi picioarele acum, nu numai eu mă întorc greu în somn, nu numai mie îmi flutură pleoapele.

Ne spionăm reciproc prin mijloace cețoase și inexacte. Eu o scrutez din fotografii neclare, stranii, o măsor din cifre, mi-o închipui cu greu urmărind-o pe ecrane mici și fără culoare. Ea îmi aude frânturi din voce, îmi soarbe frânturi din trup. Dar amândouă știm că mai e cineva aici.

Probabil taina maternității nu stă doar în miracolul concepției, al sămânței de viață. Ci mare parte din taină stă și în aceste luni lungi și fragile de clocit, de plămădit, de dospit. Probabil dacă aș încerca să explic cuiva cum e, aș vorbi mai degrabă despre asta; despre această taină a ființei în ființă, despre acest molcom dans al celui dinlăuntru, despre această spirală de așteptare și devenire.

Desigur, mă tem. M-am îmbolnăvit mai des decât mă așteptam de data asta; sunt un castel care-a lăsat balaurii să intre. Hoții s-au strecurat să ne stârpească, să ne amenințe. Medicii ne păzesc de departe, cu prudența lor care spulberă vise. Când sper, sper pentru doi. Când deznădăjduiesc, doar pentru mine.

Ne legănăm amândouă în ritmul aceluiași suflu. Mă cuprind somnolențe laxe, calde, iertătoare, de albie cu aluat, de țarină germinată.
Surâsul dulce-tâmp al celor ca mine ascunde o taină pe care-o știe toată lumea. Dar vălurile rămân acolo. Și dincolo de ce știu toți se ascunde acest miez moale și tactil al minunii de a mai fi cineva aici.

Cu A. , un uncheș mi-a mângâiat o dată burta și m-a întrebat glumeț, în treacăt: „Ce-ai în cuptior? Vreun cozonăcel?” . Și înainte să apuc să mă burzuluiesc, am simțit dezarmanta realitate a glumei sale. M-am transformat în vatră. Simt unde blânde de căldură și puls. Primesc mișcări din ce în ce mai ferm conturate. Și chiar și înghiontelile de pe ultima parte a drumului sunt așteptate cu drag.

Plămădesc și iubire, uluitor de multă iubire, pentru cineva pe care n-am văzut-o încă. Poate și asta-i parte a tainei, acest amănunt care scapă, care eludează raționalul - dospesc și în suflet. Inima devine o vatră, în care se aprinde jarul unui mod uluitor, incandescent de a iubi. Mi-e cunoscut, de la primul copil, și totuși uluitor e cum se răsfrânge deasupra celei care vine, când poate-aș fi crezut că aici se sfârșește preaplinul. Mi se întind băierile pântecului și cele ale sufletului.

Mi-s grele pleoapele și pașii, și am un zumzet surd în urechi. Mi se înmoaie fiecare mișcare, mi se încetinește fiecare pas. Pășesc mai greu, mai atent. Pentru că vezi tu, mai e cineva aici.

Read More

Hurray, I can breed, let's rejoice

Stimabili si stimabile, starea mea de gravidenie se apropie de sfarsit. In vreo doua saptamani vom iesi din formula 2 in 1 si de-acolo vom vedea cum va fi.
Concluzii pe final:
- gravidele pot fi o specie dezgustator de egocentrica.
Nu stiu daca mizantropismul meu sau vreun rest de neuron au fost suficient de puternice incat sa ma impiedice sa ma alatur tagmei, eu asa sper.
Am citit / intalnit marturiile mai multor femei care odata ajunse mame s-au plans ca au ramas cam singure, raideri in World of Diapercraft, nu neaparat pentru ca n-ar mai avea timp de prieteni, ci pentru ca respectivii prieteni au inceput sa se cam care si sa-si gaseasca diverse motive prin care sa le evite.

Eu sincer cred ca s-ar putea sa ii fi pus chiar ele pe fuga, inca din timpul sarcinii. Culmea, pana si eu, gravida fiind, mi-am epuizat resursele de rabdare si am rarit discutiile cu una din ele sub diverse pretexte, pornind de la vizite imaginare inoportune si terminand cu bateria telefonului care poftim, ma lasa fix cand ma suna ea. Sa nu mai vorbim de diverse spatii virtuale dedicate noua; am rezistat cat am rezistat, apoi am inceput sa le evit si pe alea.

Rezumand; Fireste ca e minunat sa fii insarcinata si fireste ca fiecare mic detaliu e uimitor. Dar doar pentru tine. Pentru restul lumii, minunata ta incursiune in necunoscut e printre cele mai banale procese ale lumii vii. Si nu, nu ei sunt niste tampi insensibili, tu ai luat-o razna. Pentru ca da, e normal, e firesc si nu e chiar asa o mare branza incat sa vorbesti in continuu numai despre asta.

In jurul meu, prietenii mei isi continua viata la fel ca si mine. Doi isi cauta casa, una va pleca iar prin Europa in excursie, alta salveaza diverse animalute, alta face poze, alta si-a ajustat marimea bustului etc. Despre ce vorbeam inainte? Despre astea. Despre ce vorbim acum? Tot despre astea.

Fara a exagera, aminteste-ti totusi ca unele intrebari se pun din politete. Din nefericire, uneori sunt percepute fix ca dopul de sampanie, un pretext excelent pentru a rupe zagazul unor povesti interminabile despre diverse chestii fascinante (doar pentru tine, repet) care nu se mai termina.

Nici daca partenera de conversatie e tot o femeie gravida nu as recomanda un preaplin de informatii, in special daca sunt vag scabroase. Poate am eu un rest de pudibonderie, dar consider ca anumite lucruri trebuie pastrate strict pentru discutia din cabinetul medicului sau a moasei, dupa caz. Simplul fapt ca partenera ta de discutie trece probabil prin aceleasi experiente nu justifica o ploaie de povesti despre gaze intestinale, secretii vaginale, meconiu, cordoane, mameloane.

Gandeste-te altfel: toti ne cacam, nu? Mai des, mai rar, mai moale, nu conteaza, toti ajungem cumva la buda. Ai deschis cumva o discutie, pornind de la aceasta premisa, cu colegii de birou?
"Ce mai faci, draga?"
"Uite bine, azi m-am cacat cam moale dar pe final parca imi mai revenisem"
"Aaa stiu, si cumva si imprastiat?"
etc

Daca aceasta conversatie ti se pare de evitat, evita si restul de detalii expuse mai sus.
Ar mai fi un motiv. Presupunand prin absurd ca gasesti inca una fix ca tine, careia i se pare ca fiecare miscare a fatului ar trebui transmisa de Mediafax, tot paguboasa e conversatia. Veti ajunge sa va induceti una alteia diverse stari de panica sau sa va invartiti continuu in jurul unor detalii de altfel lipsite de importanta, augumentandu-le insa gravitatea. va veti ticni reciproc, mai pe scurt.

Prietenii barbati trebuie de asemenea menajati. In special cei cu care ai o relatie de colegialitate. Ti-a povestit vreodata vreunul dintre ei despre faptul ca-l supara prostata, ca are un mic inceput de hemoroizi sau ca se tot irita de la barbierit? Nu? Atunci fa-i un bine si nu-i povesti nici tu despre greturi, picioare umflate. Ti-a trimis vreunul vreo endoscopie pe email? Nu? Atunci nu-l fugari nici tu prin birou cu ecografia - din care garantez ca nici nu intelege nimic si nicic nu desprinde vreun sentiment, in afara de cel de disconfort.

Partenerul de viata e o categorie aparte. Aici fiecare puteti face cum va taie capul. Eu am preferat sa il includ pe al meu, dar am incercat sa nu-l inund nici pe el cu imagini si povesti amenintatoare. Ne-am bucurat amandoi de diverse schimbari, ne-am holbat amandoi ca curca in lemne la diverse ecografii, incercand sa ne dam cu parerea ( "hm asta cred ca era piciorul...") dar n-am exagerat.

Si mai presus de toate, sper eu, nu m-am cocotat pe un morman de frunze racnind ca sunt GRAVIDA LUME LUME. Nu m-am ferit sa raspund la intrebari, atat timp cat nu le-am considerat incomode sau cretine. Insa nici n-am dat raspunsuri necerute de nimeni, sper.

In incheiere, ultimele 9 luni au fost minunate. Daca stiam ca e asa fain, faceam 5 pana acum. Daca stiam ca fix cand raman eu gravida se gata si bugetul, se taie si indemnizatiile, se desfiinteaza si spitalele, probabil faceam asta un pic mai devreme. Sau strangeam niste bani la ciorap. Dar nu-i nimic, se putea si mai rau.

Noi sa fim sanatosi.

Read More