Girafe, vaci si cioburi

1 iunie a început binișor, a continuat descendent, a culminat catastrofal și s-a încheiat cu un happy-end apoteotic. Bine că nu invers. Să detaliez, zic.
Am avut foarte proasta idee să-l duc în Promenada, cu gândul că e lângă noi și ajungem repede acasă dacă se plictisește sau plouă sau mai știu eu ce. Groaznică idee, și doar mi-am zis în sinea mea că poate e tămbălău. Dar poate n-o fi.

A fost.

Ciurde întregi de copii alergând bezmetici, părinți cu capsa pusă, stresați, sute de "MERGEM ACUM ACASĂ", "Astâmpără-te", "Nu pune mâna. nu te du acolo, nu mai fugi, nu mai zbiera", ce mai , atmosferă de 1 iunie în toată regula. O scenă pe care cântau niște copii sonorizați cu boxe, firește, cât pentru un concert pe Polivalentă, de să-ți zboare ficații în timpan, și iertare lor și fanilor și familiilor lor, dar doamne iartă-mă, cât au avut CD-ul peste a mai fost cum a mai fost, dar când s-au înfipt în Wild Dances / Hora din Moldova și nu mai știu ce, am avut senzația că asist la preselecțiile de la Megastar. La ălea care nu trec de preselecții. Behăieli mai crunte nici că am auzit. Și înainte să mă întrebați da ce bă, tu te pomenești că nechezi mai frumos, răspund că nu, probabil, dar nici nu mă urc pe scenă să creponez timpanele oamenilor.

Trecând peste asta, era să pierd copilul de o sută de ori, erau beste tot baloane, PREA MULTE baloane, Alex voia toate baloanele, am negociat la 4, evident că nu le putea ține, scăpa cam la fiecare 4 secunde unul și jelea după el, tămbălău, balerine mici și mari, pampoane, urlete, sclipici, mașină de făcut baloane de săpun, copii atrași de ea ca șoricelul de pupila pitonului, te rog să nu pui mâna în dreptul mașinii de făcut baloane de săpun, atunci de ce dracu ai mai adus-o, doar nu e sfânta paraschiva, până și pe aia pui botu, cozi la umflat baloane, baloane sparte în rafale,cel mai urât face painting pe care l-am văzut în viața mea - nu exagerez, că nici nu am văzut multe, iar ăsta a fost practic un zbenghi negru, un fel de accident cu craci....și.....MASCOTELE.

La un moment dat îl văd pe bietul omuleț pe care-l târâsem în iadul cu baloane cum se albește la față, se încruntă, face stânga împrejur și o șterge cu pași rapizi.Mă iau după el, încerc să-l opresc, nimic. Pun mâna pe el - tremură. Prima dată în viațamea când îmi văd copilul așa speriat. Iau în brațe, liniștesc, adică încerc, întreb, ce e, unde, el murmură cu dinții clănțănind de frică "tigrul...". Mă întorc să mă uit, văd drăcia de mascotă de la LEGO, fckin huge și cam scary,de acord, și cu ocazia asta aflu că băiatul meu se teme de tigri, ceea ce de altfel e un instinct cât se poate de sănătos. Dau să explic că e un om în costum de tigru, nu tigru adevărat, n-am cu cine,copilulse înspăimântă de-a binelea. Decidem să ocolim tigrul, că nici de plecat nu voia să plece. Ocolim. Dăm peste un leu. Fuck.

Explic insistent, trag leul de urechi, zic "e un băiat vai mama lui mort de cald, NU e niciun leu aici, e doar unu copt de viu, crede-mă ", leul confirmă amărât din cap, făcând semne că se sufocă în imensul șoșon în care era costumat, Alex nu prea mă crede, mai dăm două ture, dăm de o girafă, pe care Alex o privește cu ceva mai multă încredere, ba chiar cu simpatie, se joacă cu ea, facem și o poză, se mai calmează nițel, vrea la Lego, hai la Lego, mă dau mai într-o parte, totul e chill, parcă se distrează, MAMAAAAAA omg what? TIGU! futu-i tigru mă-sii, ok, hai de-aici, dăm să ieșim din bulibășeală și Alex rămâne neclintit,cu ochii mari și mutricica împietrită. Mă uit în direcția în care se uită și mă ia cu leșin.

Girafa era ruptă de foame și se autodecapitase, ca să poată molfăi un sandviș în tihnă. Gâtul și capul girafei, cu o limbă acum cam sinistru scoasă, atârnă pe asfalt. Scăpat din iadul de pluș măcar pe sfert, tipul din girafă înfulecă de zor, completely oblivious la trauma provocată. Încerc să dau o notă educativă ghilotinării:
- Uite Alex, vezi, nu e girafă adevărată, cum spuneam, e doar un nene în costum, care....
Vorbesc la pereți. Alex se uită fix la căpățâna de girafă și la omul care iese cumva din jumătatea still standing de girafă. Nu mai înțelege nimic iar mie mi-e groază când mă gândesc ce dumnezeu și-o imagina. Îmi vine să-i bag înapoi cu japca gâtul de girafă ăluia pe cap, dar privirea hămesită și șiroaiele de sudoare mă blegesc. E rupt de cald și de foame. Bietul giraf, bietul Alex... Îl sun pe ta-su să ne ia acasă urgent.

Firește, în cele 7 minute în care ajunge taică-su, ne împiedicăm de ceva interesant și rămânem pe acolo.Grădinița Kids at Work  și-a adus ceva jucării și invită copiii să le folosească. Alex se duce ață acolo. Intrăm în vorbă cu Codruța, ne explică despre ordine, despre cât de importantă este, etc, iar eu mârâi către bărbatu-meu că ar fi cazul să mergem măcar noi la grădinița asta. Alex meșterește, habar nu are să pună la loc, i se reamintește să le pună la loc, ia un fel de turn de plastic transparent și pune niște ghinde în el, își amintește la final să le pună la loc, eu privesc chill și mă gândesc "să vezi că-l scapă, da bine că e plastic"se ridică cu turnul pe tavă, dezechilibrează,scapă, ok, nu era plastic. Era sticlă. Acum e țăndări.

Mă scuz de mii de ori, suntem scuzați de mii de ori, mai dau să mă foiesc pe lângă ei și observ că încep să le pice panouri, să le sară afișe, decid că e posibil să fiu eu vreo bad karma, dracu știe, și ne tirăm acasă. Unde acasă adormim tun, după asemenea petreceri. Mă trezesc, văd un apel pierdut, sun înapoi crezând că o fi cu casele, răspunde o voce plăcută, de bărbat tânăr.
- Alo?
- Alo, bună ziua, ați sunat...
- Bună ziua, da. Eu sunt vaca Paula.

Și nu, nu închid, pentru că îmi amintesc perfect că am acceptat să ne viziteze respectiva creatură, doar ezit amintindu-mi de tigru, leu și girafa sinucigașă de la Promenada. Eh. hai că măcar ăsta vine la noi acasă. Acceptăm să vină vaca. Sună la interfon, dau de un puștan și de o, well, vacă de vreo 1.80, complet chioară din cauza plasei dense colorate prin care chipurile ar trebui să vadă ceva.Are o valiză pentru noi. O oferă prin gesturi colegului, apoi începe să urce pe pipăite scările. Maiestuos,aș zice,dacă n-aș ști că e de fapt prudența firească a omului care nu vede pe unde calcă, urcă scări și e înfofolit în 15 kile de pluș cu coadă. Leșin de râs. Toate cele 3 etaje râd isteric, inclusiv când vaca Paula dărâmă un ghiveci din sera de palier a vecinei. Ajungem în casă, Alex e bănuitor dar vag înveselit, se relaxează și se bucură de-a binelea văzând cadoul. Materialistul meu mic. Vaca face cu mâna, pozează nițel, apare și Ayax care demonstrează că într-adevăr de la o vârstă chiar nu te mai miră nimic. Nici măcar o măgăoaie plușată care a apărut din senin în sufragerie. Miroase politicos vaca Paula pe un picior, îl adulmecă nițel și pe ălălalt și apoi pleacă. Un fel de bună ziua, ce mai faceți, mă scuzați, la revedere.

Soțul e foarte încântat, apoi brusc jignit de mormăiala mea că era să nu accept vaca, pe motiv că noi nu prea mâncam budincă. Cum adică NOI, păi eu mănânc, eu îmi iau din asta de la magazin! Să scrii frumos de ei, gesticulează el cu lingurița prin aer, moment în care realizez că eabsolut prima dată când m-a rugat să scriu în vreun fel despre orice. Te pomenești că-i place mult budinca aia.

Și uite așa. Vaca Paula saved the day, o zi nu foarte bună. Morala acestei povești -

- nu duceți copiii în îngrămădeală
- ORIUNDE e gratis de 1 iunie va fi îngrămădeală
- vacile sunt simpatice
- acesta putea fi un advertorial, dar nu e
- girafele ar trebui sa-si tina capul pe umeri cand sunt la ingramadeala
- leul de la LEGO e fckin scary
- la Kids at Work sunt educatoare foarte chill, care raman linistite si cand le faci tandari cel mai pretios obiect al dotarii stabilimentului - fetelor, nu stiu cum sa dau de voi, dar am gasit o dracie la fel, sa inlocuiesc ce-am spart!
- Multumesc, Laura!