Azi la pizzerie, cu fiu-meu și prietenul lui.
Trec pe lângă noi un grup de străini și se așază la masa vecină. În câteva minute, aud o voce cu puternic accent franțuzesc:
- Excuse me, what is the name of that pizza you are having?
Mă întorc. E unul dintre străini. Și e negru. Negru intens. Arunc un ochi la copii. Au făcut ochii cât cepele. Fuck.
- Pepperoni with cheese bites on the edge, răspund eu, iar omul mulțumește și se întoarce la ai lui.
Mă uit la ai mei. Explodează de atâta entuziasm. Aoleu, aproape mai sunt mesele astea. Ia să încerc să schimb subiectul.
- Ce vreți la des...
- L-ai văzut pe ăla?!?
- Uhh, da...
- L-ai văzut? Ai văzut? Ăla care a venit și a întrebat ce fel de pizza avem?
- Da, auzi, stați nițel, stați să lămurim...
- Ai văzut cum era?!! Era...
Dar ochii sunt prea căscați și gurile prea hlizite. Sunt așa de încântați și nu am nici o șansă să frânez porumbelul care le va zbura acum pe gură.
Isuse, de ce trebuia să semene un cuvânt atât de benign cu unul atât de infam.
- Ai văzut? Era... era...
Mă chircesc mental. Ei, asta e. Pana mea, sunt copii. Observă și ei chestii care li se par aparte.
- ERA FRANCEZ! Din Franța! Vorbea cu accent franțuzesc!
- Da, chiar dacă a zis în engleză, se cunoștea că...
... :)
0 comentarii:
Post a Comment