A fost excelent. N-am vazut minunatii, n-am pasit prin locuri nepasite de umbra de pamantean, n-am fost la capatul pamantului, dar a fost excelent. Ne intoarcem odihniti si bucurosi - ceva la care cu greu pot spera parintii cu copil de sub 5 ani.
Poate suntem noi mai nemofturosi, ce sa zic. Stiu ca postarea mea se adauga unui lung sirag sezonier pe aceeasi tema, si vad ca si vara asta ploua cu nemultumiri. Unele mi s-au parut intemeiate, altele...ce sa zic, poate peste altele se putea trece cu putina ingaduinta. Stiti vorba ceea, la omul ciufut si agheasma pute.
Noi am fost norocosi sau poate mai putin sensibili, habar nu am, sau asteptarile ne erau maruntele - sa nu ploua, sa nu fie jeg, sa fie fericit asta micu si implicit si noi, sa nu facem insolatie, sa nu mancam vreo vechitura de sa ne bage in spital si sa ne odihnim cateva zile. Toate bifate.
Am fost pe mai putin apreciata plaja Modern din Constanta. Am descoperit-o acum 3 ani - ne gazduieste o cunostinta care locuieste chiar pe-acolo, la 5 minute de plaja. N-are fite, n-are cine stie ce staif (plaja, nu cunostinta), n-are cine stie ce renume dar uite ce are bun totusi:
- fenomenal de multi copii. Asta e un avantaj doar dupa ce ii capeti pe ai tai. Adultii sunt toleranti pentru ca au si ei asa ceva pe-acasa. Alexandru si-a gasit in fiecare zi noi tovarasi de joaca, si e minunat sa vezi cat de frumos relationeaza si se harjonesc in doar cateva minute - ba chiar secunde - de cand dau ochii unul cu celalalt. A cladit castele, s-a balacit, s-a fugarit, a inotat - cu colac - a fost tot un zambet si-o veselie. Iar seara a dormit lat. Inca un avantaj nepretuit. Un copil plictisit si singur e greu de dus. 500 de copii veseli sunt minunati
- apa foarte mica. Era mult, mult, mult de mers pana sa iti ajunga apa macar la coapse. Plaja coboara foarte, foarte lin in apa. Prin urmare, nu stai cu inima in gat de groaza ca nu-l mai vezi, unde-o fi, inca un pas si dispare etc. Ne-am permis chiar luxul nesperat sa stam pe sezlong - cu ochii la el, fireste.
- plaja cu nisip fin, curat, fara scoici taioase si multe, fara pietre, cantitate minima de alge. Curatica - ish in rest. F curata dimineata dar cand plecam deja se strangeau saci de peturi, cartoane etc. Dar macar se strangeau.
- oameni fara fite, fara mofturi. ca noi, asa. Am stat cot la cot si intelectuali si corporatisti si hippies si rromi si nouveau-proletari si pensionari si nu ne-au picat niciunuia galoanele din asta. Copiii s-au jucat la gramada, noi am perorat platitudini neutre cu o bere sub nas. Eram ca intr-o reclama de la Benetton, doar ca in pielea goala
- exceptand echipajul ligheanului Andreea, care au racnit DILU DILU CROCODILU, HAIDETI SA VA PLIMB COPILU!' si CE-S CINCI LEI, DAR-AR DRACII-N EI cam de 2 ori pe zi, nu ne-a inghesuit nimeni sa ne vanda nimic. Ba mint, a trecut unu cu porumb, dar soptea atat de discret de zici ca vindea cocaina
- chestii ieftine. 15 lei sezlongul, 5 lei suc / bere, 4 lei apa, 5 lei hamsii, 2 lei inghetata, din astea. chestiile de plastic pt copii iarasi ieftine - colaci, pernute, chestii de stropit cu apa, etc.
Ieri am intrebat cu sfiala niste cunostinte din partea locului de unde ne-ar sugera sa mancam ceva scoici, peste, din astea - eu nu prea le stiu, dar eram curioasa sa mai incerc. Mi-au raspuns fara ezitare - Bulgaria! :)) apoi cand am explicat ca Fatuca n-are pasaport, au venit cu alte doua propuneri - Pescaria lui Matei si Golful Pescarilor, ambele una langa alta, la Agigea.
Era cam a patra sansa data scoicilor - am mai mancat si mi s-au parut nitel gretosele, cam chewy, cam ...much ado about nothing. Dar mi-am zis ca totusi, poate daca le mananc din locul in care sunt pescuite, pregatite intr-un restaurant cu specific, poate le dibuiesc si eu.
Zis si facut, pornit spre Agigea. Ajuns usor cu Google Maps (care a incercat sa ne deturneze doar de 2 ori, insistand sa "turn right" intr-un sant sau intr-un capat de drum alta data), dar altfel, daca ignorati tehnologia de ultima ora si tineti ochii pe indicatoare, le gasiti pe amandoua.
Pescaria lui Matei a fost primul restaurant la care am ajuns. Specific pescaresc pana la suportul de scobitori, asezat pe malul marii, priveliste minunata, mancare habar nu avem pentru ca n-am mai ajuns nici meniul sa-l vedem bine.
Am intrat in local urmariti din priviri de trei sferturi din personal, ne-am ales o masa sub privirile aceluiasi personal, si in momentul in care ne-am pus la ea s-a apropiat unul sa ne anunte ca trebuie sa ocolim terasa si sa intram in interiorul localului, la receptie, unde sa ni se ofere o masa. Fair enough, doar ca ar fi fost o idee sa ne zica asta inainte sa bajbaim printre 45 de mese, scaune, clienti, furculite si farfurii cautand o masa goala. din moment ce era limpede ca dupa asta umblam, doar nu ne tineam toti trei de manuta sa ne aruncam in cap de pe frumoasa stanca.
Am mai stat vreun sfert de ceas la frumoasa masa si vazand ca localul e plin si chelnerii au o mie de treburi de facut, iar a o mie una adica sane scape si noua un meniu peste ochi nu mai incapea in program, ne-am ridicat frumusel si am facut traseul sinuos in sens invers, spre iesire, sa incercam si a doua optiune. Nu de alta, dar cand stii ca ai 2 una langa alta, ca au acelasi specific si ai copil flamand si obosit dupa tine, parca nu-ti mai vine sa astepti ca pe mantuire o ocheada de la vreun angajat. Oricum, de clienti clar nu duc lipsa iar recenziile sunt foarte bune. Eu de mancare nu stiu ce sa zic, pot zice doar ca aveau un mis en place frumos si oliviera in forma de barcuta :)
Am facut cativa pasi pana la Golful Pescarilor, intr-adevar sunt una langa alta, si ca sa nu mai patim la fel am inhatat doua meniuri in drum spre masa. E frumos si acolo. Mesele sunt asezate suficient de spatiat, o terasa foarte mare, loc de joaca pentru copii si cateva foisoare in jurul acestuia. Ne-a placut orientarea catre familie si l-as recomanda familiilor cu copii.
Ne-a ajutat mult faptul ca am putut sta la masa privindu-l pe Alexandru cum se joaca - n-a vrut sa incerce nimic nou in meniu - fara sa ne ridicam din clipa in clipa sa verificam pe unde e si ce face. Muzica de jazz cu un volum suportabil - am apreciat lipsa radioului sau a vesnicului CD cu BAILANDOOOOO.
Mi-am ales cu ceva emotii midii in sos de vin alb. Cum spuneam, ramasesem cam dezamagita si mirata de gusturile celor care apreciaza scoicile - mi se parusera ori nu cine stie ce chestie ori de-a dreptul scarboase. Mi-am descoperit un nou fel de mancare favorit, dar am descoperit si o diferenta de la cer la pamant intre ce mancasem eu (tot midii, dar naspete) si ce-mi servisera ei. Prin urmare da,voi mai cumpara scoici, dar voi incerca doar de la mare sau de printr-un port si doar din restaurante cu specific pescaresc. Poate-s eu ridicol de prudenta, dar diferenta intre ce incercasem eu in trecut si ce-mi dadusera cei de la Golful Pescarilor a fost atat de mare, incat mie nu-mi mai arde de cumparat de oriunde asa ceva.
Portiile sunt mari, scoicile au fost foarte gustoase, frumos mirositoare (eu deja decisesem ca duhoarea aia de bahlit o fi o caracteristica a lor - nu-i adevarat, iata ca pot mirosi nemaipomenit de fain), fragede, delicioase. Sosul era foarte bun, chelnerita prietenoasa si prompta. Sotul meu si-a luat un chefal cu mamaliga si mujdei. Am gustat fiecare din portia celuilalt - foarte bun si al lui si recunosc ca acum inteleg de ce unii cunoscuti de-ai mei fac mari eforturi sa cumpere peste de captura, nu de crescatorie. Ok, ati avut dreptate, admit - e altceva.
Preturile zic eu ca au fost ok. Pentru o portie mare de midii, apa, 2 cola, cafele si chefal am plecat din Golful Pescarilor mai usurei cu 100 de lei. Dar cum deja am decis ca nu mai incerc delicateturi dintr-astea decat prin locuri in care sunt preparate bine (adica tot acolo, la anul sper), eu zic ca a fost bine.
Alexandru a fost fericit si easy-going tot concediul. I-a placut tot, a incercat tot, s-a dus direct in apa, fenomenal de mult conteaza un an in plus si mai multa intelegere din partea tuturor.
Suntem fericiti, bronzati si satui. Ceea ce va uram din plin si voua!
0 comentarii:
Post a Comment