Retrospectiva 2014

Derulat anul precedent în minte, ca tot omul, la o mică discuție, dârdâind pe balcon.

2014 ne-a fost un an foarte bun.  

Copilul sănătos, exceptând două răceli, dintre care de ultima ne bucurăm cu toții, cu tusea de rigoare. Nimic complicat.

Ne-am găsit pana la urma apartament, într-o zona pe care o considerasem dintotdeauna mai sus de cât ne-am fi permis - și m-am înșelat, din fericire.

Am atins pragul de sațietate vizavi de Ikea. N-am cumpărat jumătate de magazin, nici pe departe, și firește, aproape mereu ar mai fi loc de un gadget culinar de la ei sau mai știu eu ce găselniță cu denumire impronunțabilă. Dar pentru prima dată pot să mă foiesc în sus și în jos pe acolo fără să mă gândesc "ah, ne-ar trebui aia, ce frumos era să avem loc de ailaltă".  

Grădiniță peste drum, adaptare ok. Pretenții modeste de ambele părți, deci n-a avut cine pe cine dezamăgi. Copil atașat deja de copii și de educatoare, deci și asta-i bine.

Job schimbat pe final de an, clar la mai bine, din toate punctele de vedere. După opt ani de zile aproape de stat dincolo (unde nici acolo n-a fost rău, de fapt de aia am și stat 8 ani), mă mir că am găsit până la urmă impulsul necesar să merg mai departe.

Domnul Câine încă se ține binișor, încă urcă scări, mănâncă, doarme, se foiește prin casă, și navighează cătinel-cătinel spre al 14-lea an de viață. 

Rude, neamuri, prieteni bifați, văzuți, vizitați, sănătoși.

Primul concediu cu soacra s-a dovedit a fi așa un succes că am decis să repetăm anual experiența - ca să vedeți ce soacră faină am.

Mă bucur că ne-a fost bine. Sper să vă fi fost și vouă. Și pentru că știu că aveți deja inboxul plin de "Fie ca", vă urez tot ce vă doriți vouă. Nici măcar nu încerc să fac sugestii. Orice vreți, aia să iasă. 

La mulți ani!