5 semne ca nu mai esti parinte de bebelus

Toata lumea vorbeste despre cum e sa ai copil mare, raportandu-se in special la evolutia copilului. Personal insa, dupa doar 3 ani jumatate de experienta parentala, consider ca parintele trece si el printr-o evolutie. Unde voi ajunge, nu stiu. Exista insa cateva semne pe care ti le dau cei din exterior, schimbari deloc subtile, care ma amuza si ma intriga deopotriva.

1. Dracul nu mai e chiar atat de negru

Primul an e, intr-adevar, cel mai fragil, dar si cel mai paranoic. Cumva toti cei din jur descopera delicii neurale in a baga in sperieti pe tanara mama. Totul e riscant, absolut necesar, complet interzis, inspaimantator, radical. Parintii calca pe coji de oua sub care-s mine de teren.
Cumva, de pe la al doilea an incolo, realizezi ca de fapt gomboțul e mult, mult mai rezistent decat crezi. Sau poate o fi crescut. In tot cazul, te mai calmezi. DAR se calmeaza, sau renunta si cei din jur, din moment ce ....

2. 98% din reclame, seminarii, etc si cam tot ce poate fi cumparat cu bani NU ti se mai adreseaza.

Cumva toate acele produse care TREBUIE cumparate, ca altfel moare copilul sau nu moare, dar iese mediocru, ceea ce ar fi si mai cumplit, toate siropurile magice, toate cacatisurile din farmacii se diminueaza drastic spre doi ani. Pediatrii nu se mai zburlesc asa la tine cand vii cu copilul mucos de mana. Farmacista o lasa mai moale cu mai stiu eu ce promotie la mai stiu eu ce sirop care e garantat sa aiba rezultate in vreo trei ani dupa o cura care tine doi. Toate pernutele, lampitele, sosetutele, toate alea care erau musai necesare, nu mai sunt. Creste copilul? Sau pur si simplu te-au muls destul,si acum stiu ca ai avansat din stadiul de closca nestiutoare si ingrozita, spre cel de sceptica trecuta prin destule? Nu stiu, probabil amandoua.
Cert e ca dupa primul si al doilea an de viata am daruit si vandut mormane intregi de obiecte nefolosite, haine nepurtate, despre care avusesem siguranta in momentul cumpararii nu doar ca mi-s utile, ci VITALE. Ce-i drept, am scapat ieftin, pe de o parte pentru ca n-am fost chiar asa labila cat sa inhat tot ce-mi propunea o reclama, pe de alta parte pentru ca am avut multe prietene cu copii mai mari, care mi-au daruit ele purcoaie de obiecte pe care nu le folosisera. Cu un zambet in coltul gurii pe care aveam sa-l inteleg si eu, nitel mai tarziu.

3. Primesti mult mai putine sfaturi spre deloc de la necunoscuti.

Ai un bebelus de 4 luni si te fugaresc babele ca pe Justin Bieber in parcare, sa-ti dea sfaturi de cum sa-i tragi mai bine caciula pe urechi, cum sa-i dai ceai si ce mare leac cunosc ele? Relax. Cand o sa aiba 3 sau 4 ani, or sa te priveasca in treacat, fugind spre alta cu copil in landou sau in wrap. Cred ca se aplica acelasi principiu. Cumva, nu mai mirosi a prada tanara si influentabila, iar daca pe langa juniorul cel mare ai si inca unul - sau doi! - mai mici, le e clar ca altcineva le va asculta, cu ochii cascati de groaza, susurul panicard.

4. Incepi s-o cam raresti cu parentingul comunitar

In sarcina si apoi in primul an calareai 3 forumuri romanesti, 1 strain, 1 grup mega bio hippie (pentru inspiratie), 1 traditionalist-mainstream (pt trolling) si erai abonata la 445 de bloguri de parenting. Dezbateai acolo cu spume la gura daca e asa sau nu, de obicei in termeni destul de stricti de alb si negru - acum induiosatori prin candoare, de multe ori. Citeai, citai, dadeai mai departe, iti spamai absolut toti cunoscutii din lista cu tot ce citeai, mai si scriai, ce mai, erai un fel de Poptamas matern.
Acum nu stiu voi,dar eu mai citesc fix 2 bloguri de parenting mari si late, si alea doar din cand in cand. In grupuri axate strict pe parenting nu mai sunt. De Alex scriu rar si nu ca sa dau sfaturi.
Am invatat tot ce era de invatat? Nu, nu cred asta, in nici un caz. Dar cred ca pur si simplu ajungi sa te desprinzi, ca vine un moment in care nu mai simti nevoia ca fiecare gest sa iti fie reconfirmat,aprobat si incurajat , sa te simti sustinuta de 1000 de brate (fictive, btw) si incet incet pleci copacel pe picioarele tale si-ti vezi de copil si familie.
Am invatat si ca o comunitate prea mare (sa zicem forum cu mii de membri) poate deveni adictiva, frustranta si galagioasa, dar nu neaparat de ajutor. In schimb mi-am cules in astia 3 ani, de ici de colo, prieteni buni cam de peste tot. Cu ei ma sfatuiesc, ma vizitez, schimb o vorba, ne mai intalnim copiii, etc.

5. In privinta compromisurilor, esti un contorsionist desavarsit

 Ca exemplu, cand am pornit la drum cu Alex nou nascut in brate, eram sigura ca NICIODATA nu va dormi cainele langa el,

* ca oricat de calmi si  intelegatori suntem, va fi o delimitare foarte clara intre lucrurile mele si lucrurile lui,

* ca nu vom avea niciodata televizor - mi-am pus ieri cablu pt dezbaterea ma-sii. Mea culpa. Am cenzurat insa vreo 40 de canale, inclusiv toate alea de copii. De fapt, aia a fost conditia - punem cablu, dar scoatem toate programele pe care nu le doresc eu. Sa fiu sincera, mi se pare ca am facut o afacere buna.

* si aveam de gand sa il cresc ca pe un amish, fara acces la otravitoarea tehnologie chiar si DUPA varsta scolara - cam ipocrit, ma gandesc eu acum, din moment ce respectiva otrava ne si intretine ca familie, sustine sau consta si in carierele majoritatii cunoscutilor mei si ofera MEDIUL prin care ne putem plange de cat de otravitoare e - btw, de ce nu trimiteti mesajele anti-computing pe niste tablite de piatra, prinse de curul unor porumbei hraniti cu seminte de in?

Alex a ajuns la lvl 21 in Angry Birds.
QED.