Unele lucruri s-au dovedit a fi mult mai usoare decat ne asteptam, altele infinit mai dificile. De exemplu nu stiam ca e atata bataie de cap sa alegi una din zecile de tipuri de saltele existente. Dumnezeule, dar ce odisee, am fost mai ceva ca argonautii in cautarea lanii de aur.
Una ca habar nu aveam ca sunt atatea. Pentru noi se imparteau in saltea nasoala si saltea ok. Dupa care am descoperit ca alea ok au un intreg evantai de posibilitati. Ilustrate cu imagini in care oricum ma uitam ca curca-n lemne, de genul acesta:
Intr-un final, daca nu ne-a dus capul pe care s-o alegem ne-a ajutat mai degraba partea opusa, pentru ca am petrecut vreo doua dupa amieze trantindu-ne si balanganindu-ne pe o duzina de astfel de obiecte, pana intr-un final am nimerit una excelenta.
In schimb cu patul a fost simplu. Venit, vazut, luat. A nu se intelege ca n-am acordat aceeasi atentie; desi in ultimele dati in care am vorbit despre vreun pat e posibil sa fi parut complet lipsita de anumite acuitati romantice, va asigur ca graba cu care am achizitionat respectiva piesa de mobilier era de fapt o conjunctura extrem de favorabila: fix la intrare in magazin ne-am impiedicat de patul pe care-l cautam, mai era si redus, deci gata.
Masina personala a crescut enorm in ochii mei. Dumnezeule, cate incap intr-un hatchback daca-i rabatezi bancheta. Pat, saltea, mese, scaune, tot. Absolut tot. Cred ca daca ne ambitionam incapea si frigiderul.
Cu masinile si relatia lor cu mine ca parte activa va zic eu in episodul urmator cum sta treaba. Adica ar fi destule de spus,numai sa-mi fac ceva curaj sa recunosc. Orele le-am amanat spre 5 septembrie, la sfatul etern optimistului meu instructor, care zice ca vin la ore fiarta dupa primul job si cu mintea la al doilea job si cine stie ce chestie mai e de asamblat sau mutat prin casa.
Tare mi-e ca si dupa ce termin cu astea tot asa mi-ar merge. Mai ales ca nu e stresul nici de la mutat, nici de la muncit, ci de la condus masina in sine! Oh, nici nu stiu cum sa ilustrez. Cum ma uit eu asa la ceas, cam cu vreo 2 ceasuri inainte de fatidica ora la care iar dau chix intr-un fel sau altul, parca-mi cad in stomac 5 cartofi cruzi de Covasna. Din aia roz. Si pe cat ma chinui sa ma calmez pe atat ma panichez si cand ajung la omul ala, evident, fandacsia-i gata, iar el saracu zice ca poate de la atata mutat.
0 comentarii:
Post a Comment