Amintiri de pe carosabil

Ziceam ca povestesc de relatia mea ezitanta si rece cu automobilul scolii de soferi, ca un mariaj pe interes, dar mi-am amintit alta faza, in care protagonista nu-s eu.

Vine vara-mea odata in tara, cu tot cu sotul din dotare si decide ca are de gand sa strabata tara cu masina in drum spre neamurile noastre, ca se lamurise cu varf si indesat cum e cu trenurile - in caz ca nu-si mai aducea aminte de 15 ani de cand nu mai traia pe-aici, a avut ocazia sa se scalde in reminiscente si amintiri in cele 6 ore de dardait cu intarzieri cu tot. Deci tura asta, pentru ca venea de Craciun si prefera sa nu prinda Pastele pe-aici, decide sa inchirieze masina. Si se ofera sa ma ia si pe mine, iar eu accept cu entuziasm.

Bun. Pune-te pe cautat. Gasesti destul de greu inchirieri auto ieftine fara garantie, pentru ca majoritatea firmelor vor un depozit pe care il returneaza odata ce clientul da masina inapoi. Este un fel de garantie ca daca pierzi cheia, au cu ce cumpara una noua. Totusi, alaturi de costul cu benzina sau motorina, aceasta garantie se poate dovedi un cost cam mare, chit ca ti-l da inapoi la sfarsit. Partea buna este ca o masina inchiriata are deja platite asigurarile, rovinieta, etc, deci macar cu astea nu mai ai grija. 

Inchiriaza vara-mea un mic gigant, sau cum ii zice. Eu dau sa zic ca poate ne-ar trebui ceva mai incapator, ea ca nu si nu, masina compacta. Ne inghesuim in micul gigant eu, ea, cainele meu, bagajele de sarbatori, si sotul ei, bine compactat in masina compacta intre volan si restul chestiilor si fiintelor de asemenea foarte compacte. Dupa oaresce eforturi si scartaieli, pornim. Si mergem. Si mergem. Si facem conversatie neutra, in engleza, sa ne putem intelege om cu persoana. Si mergem. Si mergem. Si nostalgii si alea alea. Si radar. Si trageti pe dreapta. 

Cumnata-meu (sau ce mi-o fi, sotul vara-mii) depasise nitel viteza, dar deajuns cat sa avem motive sa ne opreasca politia. Vin cei doi domni.

- Ati depasit.

- Cu cat?

- Cu atat.

vara-mea traduce vioi, dand din maini. Nea Organ se invioreaza, vazand ca e rost de papagali de jumulit.

- Va dam amenda.

- O platim.

- Pai ....platiti

- Pai n-am bani, am card. Aveti POS?

Si de-aici s-a dus dracului ambientul. In primul rand ni s-a tinut o lunga morala despre cam cat de fraier il credem noi pe domn Organ, sa ne creada el pe noi ca am venit noi in tara fara bani la noi. Vara-mea explica ca n-a venit cu mana-n cur, dar n-are cash la ea. Cum sa n-aveti, nu să egzistă. ba să egzistă, dă amenda și ți-o plătesc. Nu, ca trebuie sa platiti pe loc. Unde scrie ca pe loc? Nu scrie, iti zic eu, eu sunt politist, eu zic ca platesti amenda. Pai ia banii, na. Pai da-i! Pai am card! Pai nu ma enteresează. Pai nici pe mine!

Bine, atunci ma duc la un bancomat, scot banii si ti-i aduc. Unde e urmatorul bancomat? 

Intrebarea a rasunat cu ecou in minunatul camp inghetat in inima caruia ne aflam. Eu marai, bocna deja, de pe bancheta din spate, inghesuita intre cutii de cadouri si trollere, ca hai sa mai vorbim sa mai....vedem.....si sa plecam dracului de-aici.Nimic.
Pai bancomat e tocmai in Urlatii de Vale, doamna. Foarte bine, in Urlatii de Vale merg sa-l folosesc. Si eu de unde stiu ca reveniti? Habar n-am, ma escortati?

După care lucrurile se precipita brusc, pentru ca acelasi domn Organ explodeaza intr-un fulminant discurs a la Vadim Tudor, despre strainii care vin la noi in tara (eu deja ma simteam din ce in ce mai in plus) si ne jefuiesc si isi bat joc si ne fura pamantul si ne iau....ne iau...ne iau RADARUL!

Vara-mea, care in pofida faptului ca e un emigrant model la ea acasa, ramane moldoveanca sadea, izbucneste si aia intr-o tirada cu ÎMI SUN AVOCATUL, japcă, huă, uite din cauza voastra am plecat eu din tara,  nu va mai saturati, eu imi cunosc drepturile - ce drepturi, ce drepturi, dreptul de a merge cu asemenea viteza - care ASEMENEA, erau zece maxim peste ...- si ce daca, zece ici, zece colo .....si tot balcanismul asta cu toti decibelii aferenti si gesticularile atat de dragi noua se petrece sub ochii unui scandinav perplex, care decide sa isi pastreze mainile pe volan si o mina cat de cat politicoasa.

Dupa care politistul pleaca cu actele in masina lui, trantind usa, vara-mea o tranteste pe a ei, si ramanem ca niste stalactite pline de ostilitate in camp. vreo 20 de minute.

Eu deja ma vedeam prinzand miei de Pasti pe campul ala, asa ca am incercat sa sugerez oaresce diplomatie, etc, da-l incolo de flamand, nimic.

Mai, si cumva a mers, nu stiu cum. Dupa inghetat bocna in Matiz -deja ma gandeam sa desfac o sampanie si sa scotocesc dupa ceva biscuiti - politistul cel anti-straini care iau radare in carca revine. Suspect de afabil si zambitor. Ma jur ca nu stiu ce-a patit acolo la el in masina. A tras ceva, colegul lui era Osho, nu ma pricep. Ideea e ca vine, ne da actele inapoi, il ciupeste afectuos de obraz pe cumnata-meu (prelungindu-i spre infinit starea de confuzie si zice cu un glas din care picura mierea ca de pe mucenicii bunica-mii:

- Ei, Doamne, se mai intampla, probabil n-ati vazut indicatorul. Doar n-o sa ramana puiul asta blond (.....de 1.90 , dar fie) cu asa impresie despre tara noastra. Sarbatori Fericite!

Si dusi am fost. Cu amenda, fireste, dar cu amenda din aia normala, pe hartie, de achitat in 48 ore. Ca la altii.