Mai puneți poze.

Acum că am trecut de hopul cu achiziționarea casei în sine (mă rog, mai sunt vreo 2 săptămîni de foit dosarul dar nimic care să ne mai clintească acum - exceptând dacă în alea două săptămâni se termină brusc TOȚI banii de la fond, which just should not happen), am intrat în etapa a doua, anume ce punem în casa aia. Și nici n-am apucat bine să arvunim ceva că deja suntem într-o vrie - mă rog, mai mult eu - acaparatoare de existență.

Îmi calculez banii de traduceri în canapele și corpuri de hotă. Îmi calculez salariul în comode și electrocasnice. Nici nu mai reușesc să văd altceva prin poze, eram să fac o gafă monumentală ieri seară: o cunoștință își pune pe Facebook fiica, e altfel adorabilă, iar ochiul meu condus de creierul meu setat pe mobilat ignoră grațioasa gâgâlice și țintește fix în corpurile alea suspendate din spatele ei. Noroc că mi-am luat seama și m-am cenzurat rapid, pentru că era să las un frumos comentariu la portretul fiicei "ce dulapuri frumoase! sunt din MDF sau lemn? "

În absolut toate fotografiile voastre de familie, o, voi cei care v-ați decis să vă împărtășiți viața cu mine prin rețelele de socializare online, recunosc spășit că văd doar mobilă și amenajări de vreo lună. Știi poza aia în care erai mîndră că ai slăbit și te rezemai suplu de blat? Am văzut blatul. Cireș? Nuc? Frumos. Dacă nu insistai să ți se vadă curul în poză, poate reușeam să văd și dacă ai coș jolly sau nu.
Știi poza ailaltă, cu bunicii ținând emoționați noul nepoțel în mâini, atât de dulce și emoționantă ipostaza că până și DSLRul a lăcrimat nițel? (asta, sau nu știai tu să faci focus) . Eu am ochit canapeaua. Era extensibilă? părea extensibilă. Dehusabilă? Wow. Și aveai și ladă la ea? Oare de unde ai luat-o.
Știi poza aia în care arăți fericită că ai luat admiterea sau permisul, sau te-ai măritat, sau ce era hârtia aia de o fluturai? Scuze, nu știu prea bine, pentru mă câcâiam să zăresc ce dumnezeu ți-ai pus pe hotă.
Inelul de logodnă? Ai făcut focus pe el și n-am reușit să zăresc frumusețe de bibliotecă din fundal.
Botezul? L-ați făcut acasă, în cadru intim, frumos, de unde ați dat comandă de colțar?
Prima dată când recită cap coadă copilul Luceafărul? Fenomenal. Dacă-l puteai urni să recite mai spre geam, venea lumina și nu vedeam bine cum i-ai făcut biroul. Pat suspendat era ăla? Ingenios. Și nu cade din el? Poate uită Luceafărul, doamne fere.
Ți-a ieșit pasca cu ciocolată? Perfect arată. Masa. E la set cu scaunele? Ce idee bună, uite, sunt din alea care se bagă sub, economisesc spațiu. Acolo în colțul de sus ai pus raft? Ce ide bună, ții oale pe el? Uite și o ceva în colț, mașină de spălat vase o fi?

Și tot așa. M-am transformat într-un scanner viu. Dar măcar inofensiv.
În loc să scotocesc prin poze după dovezi de celulită sau riduri, ca multe dintre prietenele voastre, mă holbez după unde v-ați pus frigiderul și ce culoare de blat aveți. Nu mă interesează câtuși de puțin că vă revărsați din rochia de nășică dar tare, tare, tare mi-aș dori să îmi dau seama dacă ăla e gresie sau linoleum.

Altfel, vă felicit pentru reușite, admiteri,căsătorii, cununii, botezuri, pilafuri, concedii, copii, aniversări și tot ce mai sărbătoriți. Dar pe mine să mă iertați, dragi oameni. Eu mă uit după mobilă.