Argonautii cazierului

Ieri am sperat ca putem avea pisica alaturi de caine si am aflat destul de concludent si clar ca nu. Nici gand. Poate daca era cainele mai mic, pisica mai mare, nu stiu, dar in contextul nostru nu merge.

In schimb am obtinut ceva tentative de interes de la niste colegi si poate, POATE reusesc sa dau doua.
Pana atunci, hranesc, deparazitez, de castrat cica nu merge, mult prea mici, poate pe ma-sa, desi e cam salbatica i nu stiu sa o prind. 

Azi dimineata m-am urnit, plina de optimism, sa ma duc sa-mi iau cazierul. Incepusem cu optimismul de alaltaieri, de fapt dar abia azi am finalizat.

Teoretic, totul e deosebit de simplu: cumperi doua timbre,platesti o taxa de 10 lei, te duci la orice sectie de politie si pac hartoaga. 

Practic, a mers cam asa:

Ziua 1, mers la posta dupa serviciu. 15 minute si se inchide tot. Coada mare de pensionari zombificati de oboseala si artag. Peste 30 persoane. O voce nazală care haraie " dă ce mă faceți să caut în hârtii" .Fuck it. 

merg la poliție, secția din cartier.

Mă întâmpină o doamnă Organ.

 - Pentru scos cazier? ...

- Nu de aici, de pe Amzei sau arhitect Mincu.

- Păi cică se scotea de oriunde...?

- AR-HI-TECT IOAN MIN-CU SAU AM-ZEI E-VI-DEN-ȚA PO-PU-LA-ȚI-EI silabisește doamna Organ printre dinți. Nu se poate de aici. Numai de acolo.

Plecat acasa.

Ziua 2, mers la aceeasi ora. Posta goala. 

Dat să deschid gura, deschis gura posesoarea vocii nazale de ieri. 

- Nu ne merge nimic.

Satisfacție neascunsă.

- Dar mie îmi trebuie...

- NIMIC! nu merge aplicația! (tonul monumentalo-sfidător a persoanei care umblă într-o singură aplicație, și aia dătătoare de chixuri, toată viața ei. E un fel de monoteism IT.)

- Nici aia de vândut timbre nu vă merge?

- Ah, timbre ...
- Taxa pot să o achit aici?

-Puteați, dacă mergea aplicația. mergeți la CEC. E aici pe stradă, la 1 stație.

Mă duc. Nu e. S-a mutat. 

Ziua trei, cobor la Amzei. Mă duc la CEC. E prea devreme, deschid la 9. stau până la nouă. ne-am adunat vreo opt. Se deschide, stau la coadă. Ajung la rând - nu aici, la poștă. Păi mi-au zis aici. Da, tuturor le zic că aici, dar nu aici.

Caută poștă, găsește poștă.

Cumpăr timbre, achit taxă. întreb unde e poliția de pe Amzei. Dna de la poștă, suflet milostiv, zice că ea știe că nu de acolo se scot ci de la altă secție. Oricare secție. Păi eu de la oricare secție vin.

Mă duc la evidența populației. Mai stau la o coadă. Pe la jumate ralizez că probabil nu e coada la care trebuie să stau. Îmi bag nasul și întreb o altă doamnă organ. Doamna organ nr 2 ridică a mirare din sprâncene - nu la noi, la oricare alta, da nu la noi. De exemplu la secția cutărică, la doar 5 străzi mai încolo, una la dreapta, două pe stânga, una înainte dar și nițel pe dreapta, etc. Le încurc complet.

Ajung la secție într-un final. Dau de un domn organ nr 2 afabil și stoic, care surânde în timp ce colegul organ nr 3 răcnește de îi zdrăngăne geamul ghișeului

- De unde să știu eu unde e oficiul stării civile? Ce-s eu, Google? Și ce dacă sunteți comisar șef! Nu mă luați pe mine cu bă, că nu suntem prieteni!

Pe fundalul acestei redefiniri al conceptului de amiciție, scot cazierul. Întreb de ce nu l-am putut scoate de la secția din cartier. 

- ba puteați.

- ba n-am putut.

- păi de ce?

- păi așa mi-a zis.

- de la poliție?

- da.

Zâmbet stoic, ridicat din umeri. Dincolo, colegul răcnește apoplectic la comisarul care insistă să afle de la el unde e starea civilă. 

Rezumat.
Costă 10 lei la CEC - dar nu se poate scoate la CEC, deși se poate scoate teoretic și la CEC - și la Trezorerie, care pt sect 1 e în spate la Intercontinental

Costă 15 lei la poștă, dacă le merge aplicația, dacă nu, nu.

1 timbru de 2 lei

De la orice secție în care nu nimerești o fosilizată. 

iar dacă vreți să știți unde-i starea civilă vă zic eu, să nu mai chinuiți pe domnu organ nr 3

http://bit.ly/1njzluX

Atât.