Tâmpitul damei

Azi a plouat si ne-am fatait prin mall, cumparand lucruri inutile, cascand gura la expozitia de tablouri - pe care va invit sa o vizionati si in general asteptand sa nu mai ploua. Am cedat pana la urma, am cumparat o umbrela si am iesit, altfel si acum tot acolo eram, daca stateam dupa ploaie.

In trecere, pe acelasi etaj cu tablourile, ce-mi vad ochii? Un turneu de sah pentru copii. Multi copii, mese de sah, ceasuri de sah, premii,foarte frumos.
Poate nu v-am spus, dar mi-a placut mult sahul cand eram mica. Acum m-ar bate si un macac; pe atunci insa, gratie unor carticele de Elisabeta Polihroniade si altora care ilustrau diverse partide celebre cu scene istorice (Termopile, etc) ma descurcam binisor. Dar clar nu de vreun turneu.

Ah, ce frumos, imi spun eu, neuroni fragezi intarindu-se, scheme, idei, tactici, sprijin neconditionat pentru ...

- Da tampit esti, doamne.

Creierul meu decide ca a auzit mai degraba gambitul damei. Iar eu decid ca asa sa fie, dar continuarea vocii din spatele meu ma face sa realizez ca n-am avut dreptate. Pentru ca n-are nimic legatura cu niciun gambit.

- Asta era primul tau turneu. Realizezi ce inseamna asta? Realizezi ce important era? Tampit.

Un mic sahist, tras de bunica-sa, care-l tine intr-o stransoare de securist cu state vechi de un pic mai sus de cot. Doare cand tineti copiii asa. Stiu ca stiti, stiu ca stiti ca stiu. 

Baba nebuna si copil sarman, imi spun eu, si mai fac doi pasi sa vad sahistii mai deaproape. Nu pot, pentru ca parintii lor stau calare pe ei.Peste umar. Carcotind, Oftind si pufnind si dand ochii peste cap cand probabil ala micu le redemonstreaza ca nu, astazi nu e ziua in care devin brusc Kasparovi.

Ridic mental din umeri si uit. Pur si simplu, uneori aleg sa uit.

Vreo ora mai tarziu, asteptam in ploaie masina, sa ne duca acasa. Un tip barbos fumeaza furios.L-a ingramadit pe fiu-sau de vreo ... 10? 12? ani in coltul cu scrumiera. Sufla fum si spre el,si dinspre el, nici nu mai conteaza unde-l sufla, ce conteaza cu adevarat e ca ....

 - Crezi ca eu n-am vazut ca ai pierdut intentionat?! Sa nu te mai aud! Atatea scuze ... nu ma enerva ca ...

Baiatul are ochii rosii de plans.

O fi si el parte dintr-o schema ad-hoc, tampitul damei.


Pai tu-va-n gura de descreierati, ma, din cauza voastra umbla profesorii cu paispe kile de teme de vacanta pe semestru. Din cauza voastra aud de optionale la cresa (?!!!!), din cauza voastra vad fotografii de  "absolvire" a cresei cu toca si roba, gaudeamus igitur, invatam sa stam in cur, din cauza voastra si a concursomanilor frustrati de propria mediocritate alearga toti cu limba scoasa dupa medalii si premii si premiute si micul pictor, micul sahist, micul gimnast, micul whatever. si din cauza voastra linia dintre hobby si tortura e trecuta mereu. Pana mea, presupunand ca un copil rateaza un concurs, ce inseamna asta pentru tine? Poate sa insemne ca in ziua aia nu s-a descurcat, sau ca niciodata nu se va descurca, pentru ca, soc si groaza, nu neaparat nu munceste indeajuns - si de ce dracului ar trebui , oricum? - ci nu e bun la sah sau la pian sau la tenis. Si atunci la ce e talentat? Poate la nimic? Si ce daca?!

De ce cautam exceptionalitatea in copii dar ne camuflam fericiti in mediocritatea noastra adulta? pana mea, macar de-as sti 5 adulti cunoscuti mie care sa aiba cu adevarat un talent exceptional la ceva. Dar nu stiu. Sorry. Stiu vreo doi cu vagi inclinatii si inca vreo cativa cu talent la a recunoaste ceva frumos cand il vad, iar 1 stie si sa apese butonul si sa faca poza cand vede esteticul desfasurandu-se. Dar tot nu e nimic exceptional in asta. Sunt diversi oameni cu simt estetic bunicel sau cu un IQ nitel mai peste parleaz, si atat.
si atunci din ce sa iasa mult visatul Luceafar? si de ce ar iesi neaparat? lasa-i frate, imbucurator de sanatosi si de normali. dar nu, hai sa-i pisalogim pana ajung tot ne exceptionali, dar macar secati de chef de viata, acriti si chinuiti.

Copiii astia n-au chef de nimic - pai cu voi alaturi nici de respirat n-ar putea avea. Pentru ca probabil ati sta tot in coasta lor, sa remarcati cu ciuda si ura ca respira ca niste tampiti, ca altii respira mult mai bine ca ei, ca degeaba i-ati dus la cursuri de respirat, ca praful s-a ales, ca v-au mancat zilele si banii cu respiratul lor superficial si tampit, si ca de azi incolo mergeti la profesorul universitar de respirat de 3 ori pe saptamana.

Stau si ma intreb acum daca si in spatele tablourilor vazute azi s-a aflat vreo acritura de baba sau un tata catranit, care sa-l ameninte pe Laurentiu ca-i baga pensulele pe gat si-i face sevaletul guler daca nu picteaza MAI BINE CA CEILALTI. Sper sa nu. Doamne, sper sa nu.