....e înfiorătoare, sălbatică, agresivă și se mai și fâțâie în libertate printre cuști.
De trei ori am fost de când am copilul, nu m-aș mai duce, de trei ori am nimerit același amestec de târlănoi. Azi am trimis soțul cu îndemnul a la muma lui Ștefan cel Mare "du-te unde vezi cu ochii cu tot cu copil, să am și eu trei ore libere weekendul ăsta". S-a tot dus și s-a oprit fix în zoo, de unde a revenit cu impresii similare.
Povestind de doi ceafă-lată (un el și-o ea) cu un copil pe care-l aduseseră să-l sperie probabil, sau să aibă cu ce-l șantaja pe-acasă, sau să-i dea motive să se pișe noaptea-n pat, că-l tot înghionteau să se uite la "uite lupul cel rău, lupul cel rău, lupul cel rău, te mănâncă, îl vezi, lupul cel rău, RĂU, ăsta e rău, bă etc".
Lupul cel rău dormea tun.
La maimuțe, o faună scuipătoare de coji și urlătoare. Iarăși, de partea ailaltă a cuștilor. Scria mare pe toți pereții "respectați animalele, nu ciocăniți'", ghici ce se auzea, o răpăială continuuă de ciocăneli de zici că erau toți posedați de Woody.
Și încercarea perpetuă de a face un animal plictisit de viață - ce hal de viață o mai fi - să reacționeze, imitându-l sau zbierând efectiv.
Nu îmi dau seama dacă Zoo Băneasa e o mecca preponderent a ghiolbanilor, sau dacă odată ajunși acolo, oamenii altfel integri devin onomatopeici și tâmpi, în efortul de a se coborî spre nivelul animalelor captive. Dacă ultima e valabilă, apăi se pot opri liniștiți, au coborît cu vreo 45 de etaje mai jos decât era cazul.
0 comentarii:
Post a Comment