E si maine o zi

E si maine o zi pentru parintii de la Maria Rosetti, pe care tin din nou sa ii aplaud si sa ii felicit pentru solidaritatea de care au dat dovada.
E si maine o zi si pentru Dana Blandu, care a decis sa depuna o contestatie la Inspectorat, incercand sa revina in scoala. Din partea mea, atata timp cat nu-i revin si apucaturile si artagul....mai stii, hai sa fim idealisti si sa presupunem ca vine iluminata de aceasta veritabila epifanie a episodului care abia s-a incheiat.

E si maine o zi si pentru mine, m-a chinuit o migrena de ieri dupa amiaza pana cam acum o ora. Viata pare brusc minunata, luminoasa, superba. De cate ori trec peste un episod din asta cu migrene si tremuriciuri am o recunostinta de caine batut in mine: bine ca te-ai oprit si nu m-ai omorat.

Trebuie sa ne mute intr-o noua cladire si mereu mutarile astea se petrec fix cand m-am invatat de bine de rau cu locul si biroul. Asta este.

Alex deseneaza de zor cartofi pe tabla, ca atata ii iese momentan. Si m-a mancat undeva sa intreb, cu sperante machiavelice in glas, "da pe mama n-o desenezi?"
S-a intors si m-a desenat. Pe fata. Cu creta.

Sunt invitata de Bogdana Dobre undeva pe finalul lunii februarie la o noua conferinta de parenting. Si ma duc fara fasoane de data asta. Punctual, de ce:

 - nu cunosc deloc pe Jody Johnston Pawel si nici pe Urania Cremene. Tot ce stiu despre cea din urma e ca are cel mai sonor si mai aprig nume pe care mi-a fost dat vreodata sa il aud, ca vorbeste despre parenting, ca e contestata de unii - si nu stiu de ce - si apreciata de altii - iar nu stiu de ce - si ca ii sta parul magnific in absolut orice ipostaza ar fi vreodata surprinsa. Poate-mi acopar cateva din necunoscute si lacune. Sa speram ca nu doar pe cele de ordin cosmetic.

- mie una mi-a placut la cealalta conferinta, cu Alfie Kohn. Nu m-am intors convinsa nici pe jumatate macar de argumentatia expusa, dar m-am intors cu idei in plus, cu convingeri fie si mai bine intepenite fie schimbate si la cei aproape 32 de ani ai mei am marcat o premiera uluitoare: prima conferinta / sedinta / chestie la care vorbeste unul si eu ascult la care nu am fost pe cale sa adorm.
Ascultati-ma bine, asta e unitatea reala de masura a plicticoseniei evenimentului vostru. Chemati-ma pe mine. Am puterea de concentrare a unui caras auriu si memoria pe termen scurt a unui golden retriever. Dorm pe mine pana si la propriile sedinte. De fapt MA adorm vorbindu-mi in gand. Pic de somn in avion ascultand stewardesa, am adormit lemn in biserica dusa fiind pe la slujbe cand eram mica, am adormit la sedintele de sfarsit de an fiscal, la traininguri tehnice, la traininguri de soft skills. Daca chiar nu adorm inseamna ca esti un vorbitor nemaipomenit.

- ma intereseaza mult cea de a doua tema a discutiilor. Prima tema se refera la libertate versus responsabilitate si recunosc ca e unul din subiectele in care ma simt autosuficienta in decizii, convingeri si intentii. We'll be fine. A doua tema insa ma doare, desi nu am (inca) si o fetita, am doar baiat. Se refera la cresterea fetelor si eu am un mare, mare, imens cui cu asta, cu sexismul impus dinspre mama spre fiica, cu autopedepsirea, cu impunerea unei frigiditati intelectuale, cu o mie de chestii wrong care au loc in cresterea unei fetite atunci cand te incapatanezi sa scoti femeie din ea dupa tipic. De parca altfel ti-ar iesi papagal sau drujba, daca i-ai scapa si cate un lego cateodata pe langa bazilionul de papusi cadou.
Sa lasam asta pentru o viitoare postare in care chiar vreau sa-mi expun si eu mica parere vizavi de fete, femei, mame, colege, solidaritate, feminism si altele.

- si ultimul motiv ar fi de a ramane cu ceva. Ma bucura sansa de a participa la orice discutie educata, constructiva, mai ales ca sunt din ce in ce mai rare. Sper sa ma aleg cu ceva, sa ma intorc de acolo cu ceva in plus in minte. Dar si daca ma duc vaca si ma intorc bou, vorba lui Creanga, tot voi veti afla. Totusi din toate chestiile la care am participat pana acum m-am ales cu cate ceva. Important e sa-ti lasi coarnele la usa, cand intri.