Vine Iarna

Detest iarna.
Detest iarna de cand vine pana pleaca. Detest iarna si cand nu e iarna. Detest iarna cu toate "bucuriile" ei cu care nu rezonez si nici nu ma identific.
Zapada neagra, lipicioasa. Mazga rece. Alunecus. Sosete peste sosete, strampi, egari si alte izmeneli inutile care incearca sa conserve putinul de caldura pe care il degaja faptura mea hipotermica. Fular enervant ba prea sus ba prea jos. Urechi inghetate de ger. Muci, tuse, raceli, sinusuri dureroase. Dardaiala. Vant, viscol, crivat. Fulgi taiosi ca stelutele ninja. Mormane afanate cu rahati-surpriza prin ele. Masina blocata, masina inghetata lemn. Dardait langa masina, pe masina, in masina. Parbriz inghetat. Diverse trape si supape care fac condens. Trafic greoi si imprevizibil.
Nu stiu sa ma dau pe schiuri, pe snowboard, pe nimic care necesita echilibru de fapt. Cred ca inca mai stiu sa ma dau cu sania. Si totusi, daca as sti la ce mi-ar folosi. Nu e ca si cum as putea cu miunnatul meu salariu de corporatist sa ma duc sa ma dau prin Predeal saptamanal sau prin Elvetia.
Mai detest si sarbatorile. Oarecum. Daca as avea mai multi bani nu le-as mai detesta. Pentru ca probabil m-as cara undeva si as aparea abia prin februarie cand a trecut "magia"
Am inceput sa ma acresc si cu colindele si uratorii. Aceiasi tigani racnind gutural acelasi etern "steaua sus rasare, ca o taina mare". Pardon, mai stiu si "dom-dom sa-naltam". Am o problema cu colindatorii si uratorii de peste 16 ani. Du-te frate si sapa un sant, scuteste-ma, serios. Vii barbos si duhnind a trascau cu un tol in cap si latri la usa mea facand pe capra. Sau haulesti un cantecel pentru copii de 5 ani si te astepti sa ma induiosez si sa zic "mno, ce dragut". Fuck off.
Din cand in cand, rataciti, cativa studenti la teologie. Aia canta bine, adevarat, dar nu le dau bani din principiu. Lasa ca or sa imi ia bani din taxe suficienti cand or sa fie popi la casele lor, adica in maxim 3-4 ani de zile.
La soacra-mea se schimba situatia, la ea inca sunt copii cei care colinda
Si totusi de anul asta se schimba situatia. Vrand nevrand, madam Scrooge, a.k.a moi, "redescopera magia sarbatorilor"  mai ceva ca televiziunile nationale. Pentru ca de anul asta am copil. De fapt aveam si de anul trecut dar era atat de mic incat nu conta daca era Craciun sau nu. Acum conteaza in schimb.
Si ghici cine, bombanind printre dinti contra comercializarii si consumismului (sau consumerismului) o sa se cocoate sa dea jos globuri si beteala. Ghici cine o sa se alature masei de parinti care analizeaza cu incruntari sumbre fiecare eticheta de pe fiecare jucarie. Ghici cine o sa primeasca de data asta colindatori. Ghici cine - ce oroare ! - osa cante chiar ea colinde. Ghici cine o sa faca o  sorcova anul asta si ghici cine o sa imprumute si un clopotel.
Ghici cine va iesi afara chiar cand nu trebuie sa mearga la serviciu, pe zapada. Ghici cine o sa traga la sanie, ghici cine o sa puna si cainele la sanie iarna asta, ghici cine o sa atinga zapada cu mana si-o sa faca bulgari si oameni de zapada.
Io, fireste. M-a infrant fi-miu.
Si pentru ca infrangerea sa fie completa, nu numai ca o sa fac toate aceste lucruri pe care le detestam sincer, dar abia astept de fapt sa ni se intample.