Sa-l cheme Phillip sau Rupert si sa fie
Iar eu, in loc sa-l dau pe mana Politiei Animalelor si afara din casa, sa-l mangai dragastos pe chelie si sa-l felicit ca n-a trecut o zi fara sa contribuie la dezvoltarea cunoasterii umane.
Iar dimineata, la cafea, sa-mi arate cainele cuibarit sub masa si sa ma informeze ca daca ar mai avea purici (purici confiscati de el, pentru experiment), acestia ar sari mai putin decat puricii de pe pisica.
Si in weekend sa-l trimit la piata, el sa nu mai ajunga, eu sa ma iau dupa el si sa-l descopar in vreun bordel, dar sa-l iert, pentru ca de fapt studiase din greu ca sa afle ca, in general, dansatoarele care ovuleaza primesc baccsisuri mai grase. Si sa cerem restul, daca n-au ovulat chiar toate, si sa mergem acasa.
Iar cand dispare de acasa vreo 3 ani sau cand a tocat tot bugetul de cercetare al facultatii, sa stiu ca macar a fost cu folos, iar acum stim cu totii ca un sobolan nu face diferenta intre japoneza vorbita de la coada la cap si olandeza vorbita tot de la coada la cap.
Dar nu sunt nevasta de cercetator britanic. Sunt nevasta de ITst roman. Si daca mai aud o data "exista studii care demonstreaza", va dau pe mana unui cercetator britanic, sa va opreasca din sughitat.
[...] va dau pe mana unui cercetator britanic, sa va opreasca din sughitat, pinguinilor!
ReplyDeleteCa să fie clar și cum ne oprește din sughițat. :)
Nope, linkul trimite spre varianta cu subiecti umani a studiului. Se pare ca merge. Stiinta ne demonstreaza!
ReplyDelete