Pe sarite

Fusei la conferință, mi-e ciuda tare ca nu mi-am adus laptopul sa-mi notez una alta.
Notez acum, dezbat mai pe larg mai încolo.

1. Am discutat cu o grămadă de lume despre conferința asta, despre cine o susține și despre de ce și cum ma duc. Am ales sa ma duc tabula rasa, sa-mi pot forma o opinie proprie, nu știu dacă și pertinentă. Nu am avut niciodată pretenția pertinentei, e un ideal către care-i las pe alții sa tindă.

Prin urmare, pertinent ori ba, cred ca știu de ce vi se pare unora Urania aroganta. Acum ca am văzut-o și eu. Am văzut-o și aseară, într-un cadru mai restrâns la cină, am văzut-o si azi vreo 8 ore. Am ascultat-o, am întors-o pe toate părțile. I-am studiat vorbele, topica, gesturile, am ascultat ideile, uitat de sus pana jos, scărmănat din vârful pantofilor (pe care nu m-as putea tine în veci în echilibru) pana în cel al parului.
Mda, eu cred ca pare arogantă unora pentru că are o siguranță și o încredere care în mod tradițional nu au ce căuta în portofoliul comportamental al unei doamne care dorește să-și apropie alte doamne. Tradițional și greșit.

Hai sa facem exercițiul acesta de imaginație. Urania e tânără, zveltă, frumos îmbrăcată, îi stă părul perfect (cum??? CUM?!!!), privește direct în ochi interlocutorul, are gesturi ferme, se tine dreaptă. E sigură pe ce spune, e convinsa de veridicitatea / pertinenta afirmațiilor sale. Își susține sau argumentează punctul de vedere. Okay. Hai sa zicem ca era un tip. Hai sa nu-i zicem Uraniu totuși. Hai sa-i zicem Mihai.
Mihai e tânăr, zvelt, are umeri frumoși, i se ghicește trupul pe sub costumul bine croit. Te privește în ochi când îți vorbește, nu îți evită privirea. Zâmbește dar nu excesiv. Răspunde la întrebări, face față provocării verbale aparent fără efort. Își susține sau argumentează punctul de vedere.  Mihai calcă apăsat, are pași largi și oriunde-l pui e ca pestele în apa.

Cum e Mihai?
Mihai e mișto, nu?
Mihai e un bărbat bine și sigur pe sine. Seducător chiar.
Dar Urania cum e?
Pai e o încrezută spilcuită, bien sur.

Cam asa văd eu treaba.
Sorry. Mi-am format opinia: Femeia e mișto.

2. Ce am reținut ÎN PLUS fata de alte discuții / conferințe / prelegeri

 - moduri de a reformula o cerere sau o afirmație. o abordare mult mai practică a unor concepte teoretice deloc noi, legate de cum interzicem ceva, cum aprobam, cum lăudam. Simple noțiuni de semantica. Pare la mintea cocosului, dar uite ca eu nu sunt cocos. Și nici voi.
 Lucruri absolut simple și la îndemână, cum ar fi sa înlocuiești "nu mai alerga!" cu "mergi mai încet", "nu te izbi în ușă" cu "apasă așa pe clanță", "nu tipa" "vorbește mai încet". Mintea cocosului, nu? Well, eu am onestitatea măcar sa recunosc ca n-am avut-o nici pe asta de multe ori. Și după reacțiile celor din sala, nici ei.

- moduri mai constructive de a lauda, de a-ti arata bucuria fata de o reușită, de a încuraja sau de a empatiza cu un insucces sau cu un eșec.

3. Tineri pentru Tineri

Pe undeva pe la început am spus cât ma bucur ca în sfârșit la o discuție despre copii și tineri...participa și aceștia. Mi-as fi dorit sa participe mai mult. Am înțeles ca s-au prezentat dimineață, eu ajungând abia pe la 11.30 Mi-as fi dorit sa treacă de prezentare și să participe în dialog. Până la urma ce dorim? Să aflăm doar cum să ne dirijam copiii pe o cale bună? să aflăm cum îi putem ajuta sa fie fericiți, sa încercăm sa evitam poate propriul destin nefericit repropagându-se (pfiu, ce cuvânt greu ) în ei. Avem o mulțime de motive. De năzuințe, de temeri.
Pe ei de ce nu-i întrebăm?
Poate la 3 ani le vine greu să ne spună, să se exprime, dar la 14, 16, 18 cred că sunt mai aproape de cei 3 ani decât suntem noi, de la 30, 40, 45, 50 de ani. Și elocvență sigur au. Citisem pe undeva o teorie cum că  - pe scurt și grosolan de simplist rezumat - mai inteligent ca la 16 ani n-ai să fii. În restul vieții, vei acumula doar experiență. Dar vârful capacității tale cognitive native se atinge în adolescență. În restul vieții firește te poți prosti sau deștepta, te poți apuca de șah sau de cocaină, ai o mie de modalități de a-ți nărui sau împlini șansele. E o teorie, puteți să fiți de acord cu ea sau nu. Eu insist pe ideea că tinerii prezenți astăzi au fost cu toții suficient de dezvoltați cognitiv și cu abilități de exprimare suficiente cât să ne poată vorbi, răspunde, pune întrebări. Aș fi vrut să-i aud mai mult. Poate cu altă ocazie vor juca rolul principal. Din nefericire, am păstrat doleanța în minte și mi-am exprimat-o verbal când am apucat, anume probabil în cel mai prost moment posibil - fix când se discuta despre sexualitate. Iar eu m-am ridicat în picioare ditamai măgăreața, și cu ideea de acum 50 de minute, am scos frumosul porumbel pe gură -  "dar pe ei de ce nu-i întrebăm". Nu despre sex.  NU DESPRE SEX, am adăugat eu, tardiv. NU despre sex aș întreba vreo 15 adolescenți care nu-s ai mei, în fața a peste 100 de oameni străini.
Totuși, înainte de asta apucasem să iau pulsul tinerei națiuni pe la vestiar, unde membrii organizației Tineri pentru Tineri își asumaseră cu grație rolul de garderobieri. I-am întrebat cum li se pare, cum merge, dacă pare ceva interesant. Se auzea și la ei în hol, de fapt cumva se auzea mult mai bine în hol și la budă - reverberația sălii era inexistentă acolo.
Am zis că rezum și mă întind ca pelteaua. Long story short, am întrebat cum li se pare, au răspuns ezitant că e okay, una din fete a spus sfios că totuși parcă-s cam manipulative tehnicile și ideile și etc. Ouch.
Adică, am insistat eu.
Adică se aștepta să se discute și despre ce simt copiii și tinerii, și despre ce gândesc, despre ce simt, nu doar despre cum îi facem să se comporte într-un fel dorit de noi.
Double ouch.
Avem cele mai bune intenții, da. Dar cum facem să ni le vedem împlinite? Cum se vede asta din exterior, din ochii cuiva de 12 ani? Toate tehnicile astea despre ce să-i zici, cum să-i zici aia și ailaltă încât să facă ce vrei tu. Ce vrei tu e binele, firește. Dar ce vrea el? Știm din prima ce vor toți copiii din lume, știm deja ce speră, ce îi sperie, ce îi frământă pe toți adolescenții? Și atunci ce mai căutăm pe la conferințe? De ce să nu aflăm și de la ei.

4. Fetele

 - fetele cochetele
- ...sunt și fetele deșteptele. Complimentăm mereu și mereu și mereu o ființă feminină, de la 2 ani până la 88 de ani, chiar și post mortem în unele cazuri lugubre, despre cât de bine arată, despre cât de bine s-a păstrat, despre ce rochii frumoase are, despre cum îi stă părul. Primul lucru pe care i-l spunem ăsta e. Cât e de frumoasă , fie că e, fie că nu e.
Pe la adolescență, ne întrebăm deloc retoric de unde i-a venit în cap să-și dea toți banii pe haine, să se mutileze în căutarea unei perfecțiuni fizice îndoielnice.
Hai să le mai spunem și altele. Cât sunt de descurcărețe, de deștepte, de vioaie. De și altceva. Hai că trebuie să fie. Trebuie să fie. Firește că au și alte calități. Hai să nu le reducem la una singură, fix aia cea mai predispusă deteriorării în timp, schimbărilor de trend și răutăților sociale.

Nu am la dispoziție slideul cu diferențele între cum e o adolescentă tipică și cum ar trebui să fie o femeie matură.  Spicuiesc din memorie. Spre deosebire de o femeie matură, o adolescentă tinde să fie nsigură pe sine, dependentă de aprobarea celor din jur, de atenție masculină, de aspectul exterior, centrată pe sine.
Sorry dar tocmai ați descris 88% din femeile pe care le știu. Cum? Aud? Tu nu ești așa? Wow. Hai să facem cunoștință. Și lasă rața aia jos, că măcăne.

- rolul tatălui e deosebit de important. Felul în care tatăl se va raporta la fetița sa și mai ales felul în care va reacționa când aceasta atinge vârsta pubertății îi va influența acesteia felul în care se raportează la sine, la bărbații din viața sa, la viața sa sexuală. La felul în care cere și obține atenție. Și că veni vorba de asta....

- confuzia fetelor cu privire la Like, Love, Lust. Confuzie care, zic eu, persistă veșnic la un procent destul de măricel și dintre doamnele trecute de vârsta fragedă a țintei prelegerii.

Că veni vorba de asta, cam de asta m-am ținut scai să vin și să rămân cu predilecție la a doua parte de conferință. Cred că am auzit de o sută de ori până acum "dar tu și-așa n-ai fată". Eu SUNT fată, ffs. Fetele sunt femei în tranzit. Băieții sunt bărbați în devenire. Nu sunt specii diferite, sunt același lucru, în stadii diferite doar.
Nimeni nu înțelege femeile, nici măcar ele? Okay, hai măcar fetițele să le înțelegem. Dificultățile întâlnite în copilărie nu dispar; doar se transformă. Grupul fetițelor care te respinge pentru că n-ai pantofi de lac devine grupul femeilor care nu prea te agreează pentru că n-ai blog - exemple complet ipotetice, lăsați căciulițele jos, nu e nici o muscă. Chillax. Vorbim permanent despre adolescente nesigure pe sine, pierdute, obsedate de imaginea de sine. Doar ele? Atunci multitudinea de teste și articole Află dacă te iubește, Cum să te placă , Cum să te ceară de nevastă, Ce să-i faci să-i placă , pentru cine sunt, în revistele de demne gospodine și aprige neveste? Pentru fiicele lor? Nu, ele au propriile reviste, pline de același rahat speculativ al imensei nesiguranțe în care sunt prinse.

Ok, sunt lată de oboseală, vreau o baie, vreau să dorm. Mai erau multe de povestit. Cred că le-au povestit Bogdana și Blogonovela. Mergeți acolo și mai citiți. În încheiere, a fost frumos, util și mă bucur că m-am dus.

Noapte bună tuturor.