Bucuriile iernii la oraș

...nu există pentru mine.
Ducă-se dracului odată și să vină vremea calda odată, că ne țicnim toți dacă mai stăm mult în casă.
Copilul e un fel de tornadă vie în plin haos brownian. Câte cărți să mai citești? Câte cântecele să repeți? De câte ori să-și mai piardă cipicii elefantul Cici? De câte ori să mai vezi povestea lui Bobiță? Câte creioane să mai tocești, câte legouri să mai împrăștii, la câte povești să te mai uiți pe YouTube. Visez noaptea Baby Mozart și Baby Einsten și Bobiță și Buburuză și nu mai știu ce. Și apă ap, in dă scai, laică dai. Că de atâta stat în casă a învățat engleză se pare.
Să facem oameni de zăpadă și să ne bulgărim? Cum am evitat la mustață  - sper? că încă mai tușește - cea de-a 9a bronșiolită din ultimul an (da, am ajuns să le număr), mai bine să nu.
Să ne vizităm, desigur, dar cine iese din casă pe cancerul ăsta? Eu una nu.

Zăpada albă care face orașul curat mie una mi se pare un fel de vai ce preș frumos ai găsit să pui peste gunoi. Orașul tot nu e curat și la câțiva centimetri sub zăpadă sunt tot căcați. Pe care însă, grație iluziei optice, nici nu-i mai poți ocoli. Așa că îi iei pe talpă în drum spre serviciu cu tot cu bucuriile iernii.
Onoratul bărbat s-a dus și s-a întors de la magazin prin zăpadă până la cur, consternat de consternarea lui Oprescu, care Oprescu nu înțelege ce se tot văicăresc pietonii din moment ce au pe unde circula. Așa e, au pe unde circula. Pe stradă, ca lemingii. Lemingii merg pe stradă? Dacă au trotuare ca ale noastre, da. Totuși cartierul meu e fruntaș la dat cu lopata, am auzit că unii nu ar da nici măcar în fața porții. Okay, așa e, asta e nesimțire, dar ce te faci cu porțiunile de trotuar care nu-s în fața niciunei porți sau niciunui bloc. Ce să faci, bani faci. 71.6 milioane de euro mai precis - atât ne-a costat zăpada de pe anul ăsta. Probabil e direct linsă de pe jos sau trasă pe nas. Bine dracului că n-a nins din noiembrie.

Mai e o chestie, frigul. Unora nu le e frig. Mie da. Și argumentul că altora nu le e frig nu mă încălzește câtuși de puțin; mă doare-n cur că te simți minunat la minus X grade și că bunicu a prins ierni și mai grele. Eu nu-s bunică-tu. Mie mi-i frig. Și m-am săturat de înfofolit. Dacă e ceva ce detest la îmbrăcat e senzația de incomoditate, de greu, de scărpinăciune, de n-am aer și ghici când experimentez aceste senzații din plin, firește, iarna. iarna când am fular, mănuși, bocanci care cântăresc cât tot aparatul meu locomotor, palton, geacă, pulover, tricou pe sub pulover. Prefer să mă feresc de caniculă în curul gol decât de frig cu tot conținutul șifonierului pe mine.

Știți expresia "mă piș pe mine de frig"? Nu e metaforă. Când e cald, elimini apă și prin transpirație, pielea funcționând ca termostat. (asta dacă nu o dai cu diverse antiperspirante care implică nespălatul cu săptămânile). Când e frig însă, rinichiul preia toată funcția de eliminare a apei, deci una-două pișu. Ai idee cum e să dai jos paișpe cojoace și să rămâi în curul gol într-o budă înzăpezită? Eu am.
Ah și nu înțeleg obsesia cu gresia de interior pusă pe exterior. A murit unul la scara colegei mele. Aveau înainte din aia obosită de pe vremea lui Ceașcă, tip fagure. Alunecai pe ea? Nu, dar era veche, era nașpa, așa că au pus mână de la mână și au cumpărat ceva așea, fromos domle, fromos, din aia lucitoare, netedă din care-ți pui ÎN CASĂ ÎN PLM NU ÎN FAȚA BLOCULUI. Au pus-o, a dat zăpada, a alunecat unul, a crăpat. Bine, firește, putea aluneca și prin casă și pe o coajă de ceva, dar nu asta e ideea. În fața firmei mele, aceeași faianță alunecoasă de interior. Au alunecat cei vreo 3000-4000-câți-om-mai-fi de colegi pe ea până au spart-o. Cu tot cu capete. Așa că ghici ce, au înlocuit-o, cu una și mai lucioasă și mai netedă. Treptele creșei sunt placate cu ghici ce? da, faianța care a rămas nepusă în budă, de îți vine să-ți arunci plodul direct pe geam ca să nu-l lași orfan de câte ori încerci să intri în clădire folosind treptele.

Ce-ar mai fi? Grădinițe și școli închise pentru că fuck you, lasă că vă știu eu, dați să ieșiți din casă, vă aglomerați pe stradă de ce rahat de nondeszăpezire am făcut și vă apucă bombăneala, ia mai luați voi un concediu ceva și stați în casă, dârdâială dar mai presus de orice plictiseală.

Așa mare plictiseală că am apucat să văd și vreo trei filme. Dintre care unul cu copilul treaz, ceea ce e mare performanță. Recomand doar unul din ele, Filth. La Enders'Game cred că pot recomanda să citiți cartea mai degrabă- eu mă tot țin să termin seria, dar elungă nu glumă. iar al treilea, ăla al doilea cu Thor (sorry am uitat cum se cheama. Thor maybe?) habar nu am ce și cum, am fost prea ocupată să întreb de Loki. E Loki în filmul ăsta? Unde e Loki? Mai apare Loki? Ok mă duc, cheamă-mă când apare iar Loki. Hiiii, a pățit Loki ceva? Nu e Loki? Gata Loki? Ok, a fost bunicel filmul. Trebuia mai mult Loki.

Abia aștept vremea mai bună. Doamne ce fain era vara, plecam de la serviciu, luam copilul, făceam o escală acasă pentru mâncat și luat haine de schimb, bicicletă și apă și apoi rămâneam în parc până noaptea. Sau mai aveam și eu bicicletă și mai prindeam o tură două. Sau....of. Câte luni mai sunt? Minim 4? Of.