Am avut un moment de cumpănă. Ca de obicei.
Mă cheamă la ceva numit LazyTown.
Ok, e de mine, mă duc. Mă și mut acolo chiar.
Ah, cică sunt desene animate.
Dar n-am avea oricum la ce le vedea, că-s la televizor.
Ba da, am, Boomerang are și site.
Ok, dar despre ce sunt?
Până la urmă m-am dus, pentru că s-au dovedit a fi despre sport. Serios, ăsta e motivul. Am cautat pe Wikipedia să văd ce e cu LazyTown. Sunt extrem de circumspectă și sceptică în legătură cu efectul multor desene animate. Nu efect de tipul "dar ce deprindere sau lecție măreață va desprinde copilul meu de aici", nu sunt palie din aia. Nu mă aștept să-mi împlinească rolul sau absența un televizor sau computer, indiferent de ce transmite.
Dar ca efecte negative, de exemplu, nu mai știu dacă am citit pe siteul unei prietene sau mi-a spus ea personal (deh maică, de la o vârstă începem să recităm poeme cu Moș Crăciun și prietenii lui...) despre colegele fetiței sale care țin dietă. La 4 ani, la grădiniță. Pentru că e nu știu ce serial minunat pe nu știu unde, cu una care tot ține dietă.
Adăugăm la asta și majoritatea poveștilor despre prințesa care șade în castel și așteaptă să vină unul să o mute ca pe mobilă în alt castel și înțelegeți unde bat.
Mai adaugă și marele meu of - dublatul îndârjit și nu de multe ori reușit al desenelor. Eu nu înțeleg faza asta, dublăm absolut tot ce prindem să nu surmenăm copiii, DAR îi ducem la învățat engleza de la 1 an, prin muzică, prin culoare, prin desen, prin analogie, angajăm bonă musai să știe engleză, la grădiniță și chiar CREȘĂ întrebăm cu emfază câte opționale de limbi străine sunt sau ne lăudăm că Miss educatoarea vorbește onli in ingliș cu ei. Când e pe bani nu ți-l mai surmenează sau cum? Eu aș prefera desenele nedublate. Dar asta nu știu exact cum se aplică totuși la serialul acesta, care e în islandeză.
Lazy Town e din fericire doar despre mâncare sănătoasă și sport. Pe mine m-a interesat, recunosc, mai mult povestea din spatele său.
Acum vreo câteva decenii bune, un tip Magnus a făcut un pariu cu prietenul său. Și-au propus unul altuia o disciplină sportivă și pariul era că vor ajunge campioni mondiali la respectivul sport. Incredibil ce pariuri mai fac și oamenii ăștia. Eu la vârsta lor pariam pe numărul de pahare de apă băute.
Și tocmai de asta probabil, Magnus chiar a ajuns campion la gimnastică și eu...am ajuns să beau multă apă. Și ulterior el a devenit super erou - Sportacus.
Scenariul e simplu: Sportacus și Ștefania încearcă să convingă locuitorii sedentari ai LazyTown să facă mișcare și să mănânce sănătos. Sportacus e plin de superputeri pe care și le arată super-sărind de super multe ori ceea ce este super atractiv pentru toți cei mici care vor să devină super eroi dar devine după 15 de minute super amețitor pentru părinți. Atât am rezistat eu, dar admit că poate dacă țopăiam și eu, alta era perspectiva. Am citit un interviu cu el, în care declara că ajunge să țopăie de mii de ori pe zi, doar de la dublele filmate și vizitele pe care le face în școli, spitale, etc.
Revenind la personaj - Puterile și le ia din fructe și legume, pe care le numește bomboane sportive (ha! să țin minte asta). Îi dispar mai rapid ca salariul meu dacă mănâncă junk food. Fair enough.
Principalul său adversar e Robbie. Nu mă forța să zic Robbie și mai cum îl cheamă. Îl cheamă într-un fel și e tradus ad litteram în română. După deloc umila mea opinie (din moment ce am aroganța să mi-o manifest), cam nepotrivit. Se putea face o adaptare, dar de-acu e faimos cu tot cu implicita sa dezintegrare organică, deci ce să mai schimbi.
La petrecerea de lansare am avut o sclipire de naivitate întrebând dacă vine chiar Sportacus ăla de la mama lui din Islanda. Mi s-a surâs cu îngăduință caldă, mi s-a explicat că vin doi actori foarte bine pregătiți - așa și era.
Când am văzut poza asta am înțeles și ce era cu îngăduința:
Doamna cu hoola-hoop e Michelle Obama, da.
Speranța mea e că îl vor redifuza și la anul, când poate Alex va găsi resurse de răbdare mai mari să urmărească dialogul și acțiunea. Cu sportul și mișcarea nu îmi fac probleme, cum avem puțin timp liber încerc să merg cu el în parc și în general singurele momente în care nu face mișcare sunt acelea de somn profund, în rest zbârnâie ca un titirez. Am vrea noi să-l facem să stea locului măcar o oră.
Ideea unui super erou care mănâncă fructe (și fix de aia are puteri de super erou) mă tentează enorm însă, admit. Mai precis, sper să îl tenteze pe Alex cât să le dea o șansă măcar. Cu mine n-a mers. Mere, pere, zmeură, nimic. Poate din cauză că nu le zic bomboane sportive și nu pot face piruete triple. Am să lucrez la asta.
0 comentarii:
Post a Comment