23 September 2013

Fraţii de Dincolo

N-am inteles nimic din Podul de Flori. Eram prea mica. Nascuta in 82, aveam doar 8 ani la primul pod si inca ma mai balbaiam intre toar'şa 'ţătoare şi doamna 'ţătoare. Ca şi toţi ceilalţi. Abia trecuseră câteva luni, aproape jumătate de an, de la Revoluţie.  Eram mult prea mică şi emoţia momentului a trecut neînţeleasă. Da, vedeam la televiyor mulţi adulţi plângând, multe feţe fericite printre lacrimi, poeţi, cântăreţi şi oameni de cultură făcând declaraţii de dragoste fraternă. Tot ce am înţeles a fost că aveam nişte fraţi de dincolo de Prut, pe care ca într-un basm îi luase cineva şi acum ni-i primeam înapoi, pe un pod de flori. Sau că pur şi simplu erau despărţiţi chiar de Prut. Metafora podului de flori nu a reuşit să îmi pătrundă mintea de la 8 ani. Am crezut că fraţii de dincolo au venit la noi călcând pe garoafe.

Aşa se face că în anul precedent, când învăţătoarea ne-a dus emoţionată în Chişinăul proaspăt recunoscut drept fraternizator, m-am îngrijorat teribil. Nu ştiam să înot şi aveam dubii că ne vor ţine florile cu tot cu autocar. Tata vroia să mă pună să cumpăr aur, auzise el de undeva că moldovenii aveau aur ieftin, atât de ieftin încât se merita să trimiţi o fetiţă de 9 ani să ţi-l cumpere?... din fericire a uitat banii sau s-o fi zgârcit iar, ca de obicei şi am plecat spre fraţii de dincolo doar cu o sumă modică, de buzunar.

Nu mai ţin minte mare lucru din excursie. Ţin minte podul, cât se poate de durabil şi rezistent, am încercat o oareşce dezamăgire dublată de ușurare, nu vroiam sa picăm în apă dar măcar o zambilică acolo. Ne-am schimbat banii în ruble şi copeici. Am descoperit cu mare surprindere că până şi cele câteva monede rătăcite în buzunarul meu aveau o valoare considerabil mai mare dincoace. Ne-am îndopat cu îngheţată şi turtă dulce. Ne-au cazat într-un fel de internat. Ne-au dat caşă, un fel de terci cu un aspect care mi s-a părut necomestibil şi un gust care m-a făcut să las baltă aspectul. Şi un ceai foarte gustos. Asta e tot ce ţin minte din excursie, poate şi pentru că am făcut-o la o vreme în care turismul trece prin stomac. Şi că toată lumea vorbea rusă.

Apoi a apărut bazarul cu ruşi, în care tata, mare căutător de chilipiruri, mă târa în fiecare sâmbătă. Foarte greu mi-am dat seama că "ruşii" din bazar erau de fapt tot fraţii de dincolo. Dar nici nu aveai de unde şti. Avea feţe rotunde, nasuri carne şi bujori decorativi în obraji. Femeile arătau toate a matrioska, grase şi râzăreţe de sub căciulile de blană. Nu vorbeau boabă română. Am adăugat la colecţia de rusă învăţată la televizor (tanti Ludmila, filme ruseşti, ştirile televiziunii din Chişinău, Nu zaieţ nu pagadi etc) încă un cuvânt: "balşaia". Cred că înseamnă mare, prea mare. Toate mi-erau prea mari, de la gecile de puf cu glugă cu blană de iepure până la şubele din material greu şi scărpinăcios. Tata arăta spre pricăjita-mi făptură a lehamite, explicând că nu îmi vine nimic, degeaba caută, toate mi-s balşoi sau balşaia.
Pe lângă a mă face de râs şi a-mi cumpăra haine teribil de urâte pe care refuzam să le port, tata mai cumpăra de la "ruşi" chestii care în mod bizar nu se găseau la noi deşi erau de mare trebuinţă. Piese pt maşini de tocat, capace de borcane, drujbe.

Încet încet, fraţii de dincolo au dispărut din bazar. N-au mai făcut faţă mărfii mai ieftine, aduse din Turcia, şi ulterior mărfii şi mai ieftine, adusă din China. Au apărut prin oraş însă. Vorbitori de o română ciudăţică, rostită anevoie, şi de o rusă curgătoare, pe care o vorbeau cu uşurinţă între ei. Tot nu ştiam ce să credem despre ei. Locul femeilor grase şi vesele fusese luat de diverşi Alioşa şi Saşa, care vindeau sau cumpărau chestii mult mai ilicite decât trei rulmenţi şi nişte capace de borcan.

I-am reîntâlnit pe o parte din fraţii de dincolo la facultate, în cămin. Îi chema tot Oleg, Mitea, Vasea, Aliona, Maşa, dar vorbeau română moldovenească mare parte din ei. Deveniseră stat independent între timp, dându-mi fără vina lor şi mai multe bătăi de cap în a îmi explica originea străinilor.

So you're a gypsy, rromani, right? Romania, rromani...?
Ah no, I think it's from Rome, rromani, I have no fucking clue what's the term. I think it's either a coincidence either someone was a marketing genius when they coined the term. I'm Romanian, from Moldavia.
Isn't that another country, near Russia?
Nono, I mean yes it is, but well, meh, we have 2 Moldova's, one is mine, a province, the other one is theirs, a country, and they named theirs just the same in order to pay some sort of sentimental tribute to ours. or just to confuse the fuck out of everyone.

Moldovenii din cămin erau simpatici. Petreceau destul de des, cu aproape orice ocazie, ziua unuia, ziua altuia, ziua nimănui, guleai, davai! Vorbeau şi în rusă dar nu toţi. Majoritatea băieţilor erau studenţi la Teologie Ortodoxă, îngrozindu-mă cu apucăturile de mireni care altfel le-ar fi asigurat un loc permanent în toate iadurile şi definitivându-mi astfel ateismul sau cel puţin scepticismul faţă de discernamântul Creatorului când îşi alegea asemenea reprezentanţi şugubeţi pe pământ. Fetele erau fără excepţie frumoase şi uimitor de blânde sau mă rog, stoice. Nu erau nici resemnate nici docile, aveau pur şi simplu un grad de toleranţă mult mai ridicat decât noi, cred. Nu ştiu cum să explic dar exact acelaşi zâmbet blând de "ei lasă, am văzut eu şi mai rău" l-am întâlnit şi eu şi alţii la multe basarabence, din medii diferite.

Ne venea teribil de greu să nu-i receptăm drept ruşi, şi încă ne vine. Mă înspăimântă forţa de asimilare a unui imperiu. Dacă în Moldova "mea" am scăpat doar cu oareşce înclinaţii către băutură şi violenţă şi accentul parfumat doar slavic, în Moldova lor de multe ori am avut impresia că pecetea a fost pusă din interior, iar accentul, gramatica rusificată şi trăsăturile clar slavone sunt doar spumă pe ţărm dintr-un val mult mai puternic.

În orice caz, în facultate şi cămin lucrurile deveniseră încurcate. Una pentru că, deşi destul de solidari, fraţii de dincolo se scindaseră între ei când venea vorba de politică şi de ideea în sine de fraţi sau nefraţi. Subiectul era evitat din politeţe pentru că se ajungea invariabil la ciorovăieli. Între ei. De exemplu Vasea şi Volodea se considerau români, doreau retragerea vizelor şi sperau la cetăţenie română. Oleg era complet scârbit de asemenea idee, considera România o cloacă de ţigani degeneraţi şi Moldova republica o oază de puritate etnică şi morală, chit că purificarea însemnase adăugarea în ecuaţie a elementului rusesc. Oleg nu mi-a spus asta direct niciodată, nu de alta dar n-avea cum. Vorbea câteva cuvinte în română şi tot palierul îl ajuta cu proiectele. În sesiune pica, revenea îndârjit, repetând cursul memorat fonetic în aşa hal de stâlcit încât nimerea mai mereu un seminarist blajin care să-l treacă. S-a dus la târgul de joburi repetând de acasă până la Facultatea de drept "Mi-s Oleg şî vreu sî fiu picoliţî". Picoliţă nu avea cum să fie, dar am împărţit pliante şi am bătut din palme la Antena la figuranţi, alături de el.

Am întâlnit asemenea divergenţe de opinie în rândul tuturor comunităţilor etnice sau culturale cu care am avut vreodată contact. Mi se pare o dovadă de sănătate mentală colectivă să aibă de la ce se certa şi mi s-ar ppărea complet creepy dacă sintagma cu aceeaşi minte, acelaşi gând ar prinde vreodată viaţă.

Apropos de aplaudat, odată Oleg ne-a anunţat fericit că l-au selectat să fie în public la Surprize-Surprize. În zadar ne-am chinuit să îl convingem că aia nu e pe bani, că acolo se duc pe bune doar ăştia fanii de suflet ai zânei, care lăcrimează ei de bunăvoie (mă rog, uşor ajutaţi de sadismul incipient al doamnei şi echipei sale de scenarişti machiavelici), Oleg a insistat că el se duce şi că nu ne crede că nu e pe bani. Noi am rămas cu Augusta-Mangusta (nimic nu aveam cu sărmana femeie, nu noi îi ziceam aşa ci ăia de prin platou) care măcar ne dădea cei 150 000 pe 1 oră de făcut chifteluţe imaginare.
Oleg s-a întors târziu, după miezul nopţii. fără nici un ban dar foarte fericit. Era beat criţă, avea un balon cu surprize surprize şi cânta cât îl ţinea gura, ignorând femeia de serviciu care îl fugărea cu un mop: "Ti inviiiiiit aaaaaici.....nu vieeeeeei rrrrriieeeeegrietaaaaaaa", semn că uneori zânele chiar fac minuni iar spiriduşii mai dau şi de băut.

Despre alţi fraţi de dincolo întâlniţi de mine, despre unul de care am fugit la propriu din cămin, despre fenomenalul talent muzical din Rep Moldova, despre bere cu gust de cafea, vin de fragă, ochi albaştri şi diversele mele teorii şi presupuneri fără valoare, în episodul următor.

0 comentarii:

Post a Comment

Facebook

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (8) adoptie (2) AION (1) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (10) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (3) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (5) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (2) cărți traduse (3) coada-coada (1) concediu (7) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (4) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (16) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (6) film (5) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (2) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (15) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (17) nutritie (2) oameni (68) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (11) religie (6) ring-sling (2) roborock (1) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (5) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (80) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (7) wow (1) WTF (26) www.davidkinsella.com (1)