Eu si 112

Am sunat de doua ori la 112, de cand s-a schimbat si nu mai e 955, sau 954, sau cat era pe vremea mea - o vreme atat de indepartata incat dinozaurii salasuiau pamantul si inca mai existau telefoane cu fise, de la care sa poti suna diversi nefericiti, cum ar  fi "Alo, domnul Buca? E tot curul acasa? hahaha! Alo, pompierii?Ajutor, sunt fierbinte!" etc.
Ma rog, sa lasam acele vremuri in urma. Cu mentiunea ca in viata mea n-am sunat pe respectivii sa rad de ei. O data pentru ca ramasesem cu impresia gresita (sau nu?) ca ma asculta centralista, de pe cand chiar se intampla asa ceva, la interurbane, si a doua oara pentru ca unul din verii mei facuse armata la pompieri, fix la telefonie, si na, cand stii cum e si de partea ailalta, nu-ti mai vine sa razi deloc.
Din pacate insa, peste 70% din apelurile la 112 sunt false-deci nu alarme false, c-o fi, c-o pati, ca ne-am impacat, ci pur si simplu tampenii. Principalii musterii sunt copiii si imediat dupa, inca o categorie zburdalnica, persoanele cu probleme psihice.
Iar acum sa povestesc cum am sunat eu la 112, odata fix degeaba, iar alta data, adica ieri, sper eu cu folos.

Prima data, ma duceam acasa, iesisem de la birou. Vad o geanta pe jos. Eu am mai gasit chestii si le-am returnat, adica un portofel si un telefon mobil, dar geanta e altceva. Cine stie ce-o fi in ea? imi sopti panicos constiinta. Poate totusi nu e nimic, incerca cealalta parte, mai domoala, sa ma linisteasca. Dar poate e, reveni vocea mai panicoasa. Poate e si face bum!
Geanta nu era jerpelita deloc si statea cuminte langa un stalp. O fi furat-o cineva. O fi golit-o. Sa deschid? sa nu deschid? Daca deschid si pagubasul zice ca am luat eu continutul? Sa trec mai departe? As putea.
Si daca o cauta cineva?

Prin urmare, am decis sa sun la 112. Mi-a raspuns o tanti, am zis ca am gasit o geanta, m-a pasat politiei. Acolo, dau , evident, de un nene politist. Explic cum ma cheama si unde sunt, si declar ca am gasit o geanta.

- Unde?
- Pe strada.
- Si ce e in ea?
- Pai nu stiu.
- Pai nu v-ati uitat?
-Pai nu, sa ma uit?
- Cum considerati... imi raspunde enigmatic nenea politistul.
 Toate vocile din capul meu se iau la harta mai ceva ca niste mamici cu carti diferite de parenting acasa, si dupa vreo cateva jumatati de minut chinuitoare, iau decizia eroica sa ma uit in geanta. Omul ma astepta, pasnic, la telefon.
DESCHID!
.....nu e absolut nimic in ea.

Acum cum ii zic eu omului asta ca l-am sunat sa-i zic ca am gasit o geanta goala? Ce-o sa-mi raspunda? Probabil sa incerc mai degraba sa le trimit un mail, daca gasesc chistoace sau cartele de metrou.

- Ei?...intreaba nenea politistul, deja mustacind a zambet.
- E goala, admit eu, infranta.
- Goala-goluta? intreaba vocea, deja abia tinandu-se de ras.
- Mdea, raspund eu, dandu-mi jos chilotii imaginari de Batman, care incepusera sa ma cam stranga. O fi lasat-o cineva aici ca sa nu ajunga la gunoi, s-o ia altcineva.
- Pai daca e draguta, eventual puteti...
- Nu, lasati, eu am rucsac. Imi cer scuze, m-am gandit ca poate e ceva si...asta e... o seara buna.
- Nu-i nimic, la fel!

Deci am ingrosat si eu nitel sirul de alarme false. In apararea mea, fusesem bine intentionata, desi probabilla fel sunt si cei care suna sa anunte ca iar le-au implantat reptilienii un dispozitiv de tracking in cur.

Altfel au stat lucrurile aseara. Aseara ploua cu galeata. M-am dus la Romana sa predau niste corecturi unui nene. Cumva, cand ploua, oamenii si ramele ies de peste tot din pamant. Nu mai incapeam pe nicaieri. Metroul ma stalcise aproape cand incercasem sa ma smulg din el, pe trotuar erau valuri valuri si de apa si de semeni, masinile bara la bara. Copilul fusese luat de Gena cu ai ei, intr-o mini excursie pana la supermarket. Mancare era acasa. Nimic stringent. Hai sa ma duc sa-mi iau niste porcarii, ca de mult n=am mai mancat asa ceva, si sa astept sa se opreasca nitel ploaia macar.  Prin urmare, ma duc la KFC. Acolo imi iau ce-mi iau si ce MEREU ma jur imediat a doua zi ca nu-mi mai iau - prietenii stiu de ce - si ma intorc spre o masa libera, cu ochii la tava. Cand sa ma asez, dau de o mana in buzunar. Fac un calcul rapid, realizez ca nu-i a mea, pentru ca ale mele sunt pe tava si chiar daca am fost cam aproape de Cernobal ... ma rog. Ma intorc, dau de o tigancusa (sau de o persoana deosebit de bruneta, as you wish) de vreo 19 ani, care apucase sa-si scoata mana goala din buzunarul meu. Bag si eu mana, telefonul la locul lui inca.
- Ce faci bre?
- Ce fac?
- Pai ce faci in buzunarul meu?
- Io?! Vreau sa ma asez la masa, aicea, zice domnisoara, si se planteaza demonstrativ fix langa mine
Ma rog, ii dau cu flit si pleaca bombanind.....si se duce inapoi la coada, sa mai incerce cu un nehalit ca mine :| Ploaie, haine groase, stomac gol, miros de prajeala, sa tot pescuiesti telefoane. Ma uit la ea cum se baga iar printre oameni, ma uit si la paznic, care pazeste un punct fix undeva dupa linia orizontului.

Asa ca am sunat la 112. Din hruba aia de local nu reuseam sa am nici semnal nici internet, deci dupa cateva incercari esuate mi-au trimis un echipaj. Pana a venit echipajul, aia mica, vazand ca n-o scap din ochi, s-a carat.
Dupa care am dat semnalmentele, povestit tarasenia infiorator de minutios (si ea unde era? si mana unde era? in care buzunar? si ce-a facut? si avea parul cret sau drept? si cam ce varsta?) si unul din politisti s-a dus sa se uite pe camere, sa le confrunte cu ce se vedea pe acolo. Iar apoi m-am carat acasa.
Si acum va zic si voua - atentie la genti si buzunare, pe la cozi. Uneori, va mai creste o mana prin ele :)