Un weekend plin de înțelepciune

Sfârșitul ăsta de săptămână am primit mai multe pilde și învățăminte decât o școală de mormoni în postul Paștelui. Universul întreg a părut să clatine un deget enorm în direcția mea, și m-am sucit de mai multe ori să văd dacă nu cumva am o pancartă gigantică deasupra capului, pe care scrie Să iei aminte, drăguță.

1. Dacă lași copilul să nu doarmă la prânz, e posibil să nu mai prindă seara treaz.

Ca orice ființă tânără, Alex tinde spre infinit, progres, și stat treaz. Somnul de după-amiază devine cruda invenție a adulților posaci și încercănați, menită să-l desprindă de atâtea și atâtea ocupații minunate. Așa că inițiativa mea e primită cu vitejești NU NANI! Iar eu uneori cedez, mai ales în weekend. Pentru că am observat că decât să stau două ore cu el în cameră citind povești sau prefăcându-mă că dorm, mai bine îmi văd de-ale mele și adoarme ăsta micu la un nesperat de devreme opt seara, de unde rezultă o seară cu totul și cu totul adultă, să zic așa, de văzut și filme care nu-s făcute de Pixar, de mâncat porcării fără remușcări, de lucrat, de tradus, de mă rog, de cam tot ce nu poți face cu copilul treaz.
Prin urmare, am decis sâmbătă să-l las să nu doarmă, mai ales că stătea potolit și cuibărit lângă mine și am reușit să termin cartea de tradus până la urmă. Pica de somn dar brava, nu nani, nu nani,. eu eram cât se poate de acord pentru că deja era după-amiază. Vine tac-su. Zic "mă duc să iau niște zahăr", el zice ok, lipsesc două minute, mă întorc, copilul dormea lemn. Acest Orfeu veritabil se uitase numa spre el o țâră și gata, picase lat Alex. Ora șase. Fck. Dau să-l scol pe la șapte, nimic, blană. La opt deja îmi era milă, la nouă mi se cam făcea mie somn, m-am culcat cât am putut de devreme - 11-12 -  rugându-mă să nu se scoale chiar la ....

2. Ora patru dimineața e foarte interesantă.

Doream să-i anunț pe cei care se jelesc că Bucureștiul e mizerabil, de parcă ar fi un băiețel care nu vrea să se spele pe după urechi. că Bucureștiul e foarte curat și frumos până să se scoale ei să-l murdărească. Miroase a proaspăt și a flori, străzile-s spălate și căcații sunt aproape inexistenți. Din nefericire, fac ochi vreo trei ore mai târziu și încep să circule pe trotuare.


3. Când ți-e somn, dormi

Știți că mă văicăream mai demult că nu pot dormi, că vai sforăitul, vai câinele, vai insomnia. Aiurea. Ieri la prânz, după ce mi-am cărat juniorul 3 etaje, și după ce alergasem cu el tot parcul, am picat în front și am adormit în 2 minute.
Trezit fiind de la ora 4, Alex era teribil de fericit. A fost cam descumpănit să nu vadă copii, unde-s copiii? dorm copiii...dar până pe la prânz au apărut și familiile cu program firesc de somn. Am petrecut vreo 8 ore de facem-ce-vrei-tu minunate, pentru că fiu-meu avea numai idei grozave. S-a jegoșit ca un porc, a făcut o mie de castele și alte formațiuni istorice în nisip, s-a jucat cu o minusculă și autoritară nemțoaică, care l-a înșfăcat de mână și l-a târât prin tot locul de joacă, kommen, kommen, a cerut înghețată, am mâncat înghețată, a cerut la urși, am mers la urși, a vrut cu mingea, am dat pase și am constatat că deja m-a luat la abilități motrice, și tot așa.
Pe la 11 juma deja făcea planking. No, seriously. Pe a 12 deja adormeam eu cu căruciorul în brațe. Pe la 12 juma moțăia cu capul pe minge, deci am șters-o acasă, unde am adormit amândoi imediat.

4. Calul nu-i ca bicicleta.

Am fost la Tărâmul Zmeilor, am prăduit picnicul Adei, (mulțumim pentru prăjituri!), ne-am relaxat, am urcat copilul pe Rafael, am admirat chestii, și la final am dat să mă aburc și eu pe cal. Mda.
Când m-am lăsat eu de sportul ăsta, aveam cam același nivel plus minus un genunchi de broască, să zic. Eterna beginner, probabil. Ei, dar măcar nu-mi era teamă. Tura asta, după ce că nu mai țineam minte nimic, deci am luat-o iar de la subzero, am fost și înfiorător de crispată și de "aoleo, dă-mă jos".
M-am uitat pe niște poze pe care o să vi le împărtășesc și vouă și am constatat că e posibil să te îngrași doar în cele mai non deziderabile regiuni cu putință, dar să-ți rămână curul și picioarele fix la fel.
Da, da, în traducere liberă am făcut burtă. Uimitor că ne-a trebuit un DSLR ca să mă prind de asta.


5. Facebook mă sabotează când mi-e lumea mai dragă

Cumva toate tâmpeniile pe care le scriu devin virale, dar când îndrăznesc și eu să sper la un share, se duce reach-ul în cap mai ceva ca Schumacher. Vă mulțumesc iarăși pentru popularizarea articolului trecut despre Tărâmul Zmeilor, și v-aș ruga să dați un share direct paginii LOR de Facebook sau site-ului lor, dacă nu ajungeți acolo prea curând. Dar mai bine ar fi să ajungeți, e un loc frumos, cu o poveste emoționantă în spate, e foarte ok pentru copii, au nenumărate viețuitoare blânde, cai, câini, pisici, iepuri, etc, prețurile sunt foarte bune, puteți veni și doar să auncați un ochi, nu stă nimeni cu chitanțierul după ușă să vă înhațe, oamenii sunt blânzi, deștepți și frumoși și-i știu de mulți ani, da duceți-vă odată și spuneți-mi și mie când, să ne îmtâlnim pe-acolo la o cafea.

Iată poze.