În fiecare dimineață, Jessie se cere în camera fiului meu. A făcut asta încă de când era prea mică să se poată sui în pat. Ajunsă acolo, aruncă o privire spășită în urmă, o asigurare mută că e cuminte - iar eu îi răspund cu altă asigurare mută că o dau jos dacă nu e - și se pune pe pupat.
Am reușit să-i mai temperez avântul cu care acoperea picioarele, mâinile, fața - orice petic din fiul meu pe care-l prindea neacoperit - de dovezi tactile și gâdilicioase de dragoste. Dar s-o dezvăț de tot, n-am putut.
Așa că acum ritualul ei s-a simplificat. Cred că am reușit să învăț un câine simbolismul. Se urcă în pat, pupă un deget și se culcă.
No comments:
Post a Comment