Ma dadaceste fiu-meu.
De ceva timp ma cicaleste intr-una, cu tot soiul de sfaturi. Sa nu mai mananci bomboane, ca te *doare* (ahhh, duamnele de la gradi, le iubesc, dar ele n-au iubit gramatica) dintii. Asa este. Dupa fiecare afirmatie pe care o considera importanta, adauga "asa este" pe un ton ferm. E un fel de "Howgh". Sa nu mai lasi papucii prin casa, sa-i tii in picioare. Asa este. Sa nu mai mananci usturoi, te rog foarte frumos (deja ton acut) sa-sa-sa nu mai mananci usturoi NICIODATA. ASA ESTE. Sa nu mai tipi la mine niciodata. Asa este. Sa nu-mi spui "mai copile". Sa-mi spui Așișandus. (Alexandru). Asa este. Sa mananci si tu. Asa este. Sa iei cheile. Asa este.
Si tot asa.
Iar eu ce fac?
Pai ma conformez. Sunt niste sfaturi foarte pertinente, chiar si din partea unui copil de aproape patru ani. Nu mai mananc bomboane, pt ca incep sa raman de-a binelea fara dinti. Incerc sa-mi tin papucii in picioare. Nu mai mananc usturoi decat dupa ce pleaca la facultate sau la casa lui. N-am sa mai tip si n-am sa mai zic "mai copile" :( Mananc si eu, chiar mult in ultima vreme. Cheile mi le-am legat de portofel si portofelul de geanta si geanta in cuier.
Sunt un parinte cuminte. Asa este.
Ce simpatic e! Mi-e dor de el :)
ReplyDeleteTare atent la nevoile tale Asisandus (no diacritics, sorry). Mai putin la partea cu usturoiu' :) Oricum, simpatic foc. Asa e.
ReplyDeleteOrice copil si-ar dori o mama asa de ascultatoare :)))
ReplyDeleteCe-mi place asta cu mai copile. Si mie mi-a zis foarte raspicat Oriana ca pe ei ii cheama cum ii cheama si nu mai copile.
ReplyDeleteSimpatic Alex!
Asa este. Si eu i-am tot zis mai copile pana cand intr-o zi mi-a zis el mai femeie. De-atunci sunt mai atenta, asa este.
ReplyDelete