Faptul că scriu această postare din vârful patului, înconjurată de haine în toate stadiile de uscare, mototolire și prăfuire posibile, farfurii, juma de pet cu miere, hârtiuțe, jucării și un batalion de pahare și căni mi se pare aproape la fel de amuzant pe cât de jalnic.
Nu știu cum am ajuns așa. Nu știu deloc cum ajungem așa, dar am ajuns să văd "așa"ul drept ceva inevitabil.
La mine acasă. La alții acasă clar, nu.
Faci casa bec, da? Ok. Te așezi satisfăcut de șmotru în fotoliu și faci o cafea. Deschizi calculatorul, cauți ceva. Cafeaua e cât pe-aci să dea în foc. Nu, de fapt chiar dă în foc. Dar mai contează trei picături când tu ai curățat deja ditamai cocina? Ștergi una, o ratezi pe a doua, te faci că n-o vezi pe a treia. Iei două guri, îți amintești că te ia cu tremurici de la cofeină. O uiți pe masă.
Te duci să faci o baie, că te-ai umplut de praf ca guvernanții de mu...lte urări de sănătate. În drum spre baie, uiți să-ți iei prosop. Dai drumul la apă. Dacă ai bafta de vecini ca ai mei, care se spală doar sâmbăta, lași apa să curgă și pleci după prosop și eventual să-ți scrii și memoriile.
Iei prosopul, îți amintești de cremă. Nu te dai - nu mă dau, mai precis - cine știe ce cu maclavaisuri, dar de data asta, ah, fie, să încercăm un ritual de înfrumusețare feminină. Iei și borcanul cu unt de cocos, pe care nu știi exact de ce l-ai cumpărat. Suni prietena care a făcut comandă, să afli. Afli că ai de stat patru ore cu el în cap. Ok. Te apuci. În proces, îmbălsămezi birou, trei șosete și în general cam tot ce atingi.
Dă apa pe afară. Te duci fără prosop. E prea fierbinte, te arde. Fleașcă, în poziția cocostârcului, jumate fiartă jumate dârdâind, asezonată cu unt de cocos. Ok.
După un preinfarct de la aburii din baie, două fracturi evitate la mustață din cauza nenorocirii de unt de cocos care a lubrifiat toată baia, cu tot cu cadă și 14 șamponări să ți-l scoți din cap, treci la ritual . Ți se acrește de el și treci la o carte. Între timp ai spoit un pic, umpic, nu mult, chiuveta, cada și poate și clanța cu una din măștile alea dubioase care seamănă mai degrabă a rețetă de tartă. Iei o carte. Sună telefonul. Uiți cartea în altă parte. Discuți 45 de minute despre chestii vitale, cum ar fi ce-ai mai făcut, fată.
Ți-e foame. hai să gătim. hai. pui la decongelat chestii. Bântui blogurile unora care chipurile se pricep. Cu cât sunt mai interesante cu atât te luminezi tu mai mult la față și se pungește mai abitir consortul, un fel de etalon viu al prudenței culinare. Cuvintele nucșoară, salvie, marinat în lapte, pudră de ghimbir, chia îl sperie mai ceva ca blestemele sfântului Vasile. Remarci că oricum nu ai 75% din chestii în dulap.
Dai să speli vasele. Ele fug de tine. Fug și urlă NUUUU , nu ne spălaaaa, mai lasă-ne o zi că nu e baaai, tu ești o ființă înțelegătoare și le ierți. Ați făcut firimituri. Tu consideri că nu e cazul să strângi tot tu, dacă tot ai gătit. El consideră că nu e cazul nici el, dacă tot a dus gunoiul și a scos câinele. Se lansează o polemică ditirambică asupra importanței diferitelor acțiuni. Se face noapte. Nu se mai văd firimiturile.
Anyway, în acest ritm de laissez faire, laissez passer, becul tău de casă ajunge muci în vreo 72 de ore. Mă aflu în acest moment, acest climax al haosului casnic, acest big bang de apartament. Unde mă uit, văd shit to do. Dau să mă uit în tavan, poate acolo scap. Zăresc un fluture din ăla de mălai. Fuck. Iar le-am uitat în dulap, iar au făcut fluturi. Ok, nici cu tavanul nu scap.
Un plan de curățenie rapidă și eficientă are Ama pe blog. Eu mă țin de obicei de el, cu mici ajustări firește.
Ajustările ar fi că:
- mă car cu un coș de gunoi după mine și un sul de pungi. Se pare că și eu sunt un fabricant de gunoi cu idei noi. La fiecare curățenie, zilnică sau bianuală sau chiar și dacă aș curăța o dată pe oră, tot mă aleg cu o pungă plină de chestii de aruncat. Capace, pixuri fără capace, carioci uscate, un sâmbure, cosmetice uitate de pe vremea lui Pazvante, o roată de la o mașinuță, o mașinuță fără roată, șosete divorțate ireconciliabil, pentru că le-au fugit în lume soațele etc
- eu am mult păr de strâns. De la câine. TONE. Nu știu cum, din moment ce are blana scurtă, dar de câte ori perii covorul adun suficient cât să mai fac un câine mic dar compact din el.
- N-am doar de șters praful, am și de râcâit diverse chestii care nu se dau duse. Cafea, miere, untul ăla de cocos, te pomenești că și muci, nu știu. Ideea e că uneori nimeresc zone abil ascunse pe te miri unde, în care mi-ar trebui un șpaclu.
- îmi e absolut imposibil să mă hotărăsc naibii odată la un anumit loc al lor. Al oricărui lor. În fiecare zi îmi trăznește o idee de rearanjare a hainelor, a farfuriilor, parcă ar sta jucăriile mai bine așa, ce-ar fi să așezăm cărțile alfabetic, evident că totul ține doar până când caut ceva și nu mai nimeresc ultimul sunt la locul lor.
- Nu am coș de jucării pentru Alex, am o cutie gigantică. Incredibil de proastă dar și de bună idee,simultan.Bună, pentru că apuci să le faci vânt rapid acolo când strângi. Proastă, pentru că un maldăr dezorganizat de roți, aripi, craci și lego n-a tentat în veci pe nimeni. Cred că mut cutia pe balcon. Which reminds me...
- Am o sută de chestii pe ambele balcoane și toate ar trebui cumva curățate sau aruncate sau sortate.
- E posibil să fi făcut exces de zel la sortat hainele și pus bine, pentru că îmi bate vântul prin șifonier. Nu mai țin minte unde dracului le-am pus bine. Poate la locul lor.
Mă duc să încep cu ceva. Cu o cafea, de exemplu.
No comments:
Post a Comment