25 September 2013

Pacatele parintilor

Ce faceti, mai cititori?

Eu bine. Mai am de scris continuarea de la postul (postarea? epistola? eseul?) despre basarabeni - asa imi trebuie daca inchei postari cu "va urma" - dar inainte de asta, sper sa va atrag atentia asupra unei rugaminti care mi-a ajuns la urechi.

Rugamintea este de a scrie, de a vorbi, intre voi, pe bloguri, cu cine vreti si stiti, pe o anume tema pe care s-a mai scris, s-a mai vorbit, s-a mai facut dar se pare ca nu deajuns. Atat. Sa dati din gura, sa tranca-tranca, sa i-auzi fata.
O prietena buna a discutat cu mama unei fete de 14 ani cu handicap locomotor. Copila s-a nascut prematur dintr-o eroare medicala: doctorita a incurcat o pacienta venita la control cu una venita la avort. Fata a fost ok totusi, in ciuda startului extrem de rau in viata,  pana pe la 3 ani, cand au inceput problemele. A trebuit operata la sold. Dupa operatie a urmat kinetoterapia, decizie gresita se pare, pentru ca a inrautatit situatia. Acum fata este in scaun cu rotile si trebuiesc operatii care nu se pot face aici, se pare.
Sunt locuri gratuite in tot felul de tabere, dar trebuie sa dai spagi sa prinzi unul. Altfel sunt luate de oameni perfect sanatosi, care se duc ei pe locurile alea.  Asa ca mama o duce pe unde poate, cum poate, mai in piata, mai in parc, sau cand isi permite, in afara orasului in mici excursii.

Dar alta este doleanta mamei. I-a spus prietenei mele cat de mult o doare cand oamenii se mira, sincer si fatis, de eforturile ei de a isi duce copilul la mare, la munte, sa vada macar, daca nu sa alerge pe o plaja. Aude foarte des "pai tine-o in casa, ce-o tot scoti in lume".
 A intrebat-o pe prietena mea (sunt vecine de cartier) cati oameni in scaun cu rotile a vazut in cartier. Vreo doi, in 8 ani de zile. Ei bine sunt cateva zeci, sute, mii. Dar nu-i vedem, pentru ca nu are cine de multe ori sa ii coboare din scara, din lift, pentru ca rampele nou noute sunt inutilizabile de multe ori, pentru ca bordurile sunt cum sunt si nu in ultimul rand pentru ca un numar rusinos de semeni declara ca ar trebui sa stea dreacu in casa, nu sa șontâcăie sau sa se târască încurcând lumea pe afara.

A fost trimisa cu insistenta la un preot de la nu stiu ce Biserica de Lemn, s-a dus si la ala. Respectivul s-a mirat iarasi afland de  plimbari si iesiri facute cu fetita. Pai de ce n-o tii in casa? Apoi a spus a doua mizerie pe care biata femeie o aude mai tot timpul de la mult prea multi oameni: oi fi facut dumneata un pacat ceva, de le trage copila acum.

Spune ca aude asta mereu, de la apropiati, cunoscuti, straini. As vrea sa scriem despre asta, sa vorbim despre asta si sa terminam o data cu asta.
E ceva nemaipomenit de crud si de rautacios sa spui asa ceva unui parinte cu copil cu handicap. Una ca nu ajuti cu nimic. A doua ca deja zdrobesti cu acuzatii nedrepte si pur gratuite inima unui om si asa deja greu incercata. A treia ca e si un mod crud de a spune, de fapt, ca nu te intereseaza.

Nu ma intereseaza, mai du-te cu schiloada, cu retarda, cu chioara, cu ciudata aia de aici, nu ma intereseaza, nu vreau sa stiu, si mai rau decat atat, mai mult decat respingerea, mai si acuzi: oi fi facut tu ceva de ti-a iesit asa, oamenilor care pupa icoane, cruci, troite, maini, urne, cururi nu le ies copiii asa, oamenilor care tin post miercurea nu le ies copii autisti, oamenilor care nu si-o trag de santa Marie nu le ies copii cu picioare strambe, oamenilor ca mine, asa destept si vrednic si atoate judecator si smerit in fata Aluia care Ma Poate Arde le ies numai copii sanatosi, frumosi si care nu plang noaptea. 

Esti groaznic daca gandesti asa. Esti si imbecil daca chiar crezi ca te-as crede când afirmi ca nu asta vroiai sa spui, daca ai spus vreodata, unui om lovit de necaz, aceste cuvinte nenorocite. Daca chiar le crezi, tine-le pentru tine. Cine te crezi? Judecatorul Iovilor si contabilul Avraamilor? Unde ti-e umilinta curului ridicat cand pupi podele si icoane? Unde ti-e credinta si iubirea de aproape, marcata si punctata cu pumni in piept si lumanari aprinse? Crezi ca dumnezeul tau e miop, de are nevoie de tine sa-i arati cu degetul presupusii vinovati?


Inainte sa ne gandim la pacatele parintilor, sa ne gandim la ale noastre. Pe care le facem vorbind, ranind, muscand din rani adanci, acuzand fara drept, fara argument, fara motiv, fara folos.

Vorbiti despre asta, scrieti despre asta, aduceti vorba despre asta. Uitati-va in jur, cat de usor ar putea un om cu handicap sa urce scarile pe care le-ati topait in graba? Cat de aproape e primul lift spre metrou, cat de prietenos cu toata lumea e locul de joaca din parc?
Vorbiti, ajutati, implicati-va, nu lasati afirmatii de acest gen sa treaca neadmonestate, cum ar fi ca toti handicapatii astia, cu mic cu mare, ar trebui sa stea la ei acolo in casa sau incuiati undeva. Mentalitati de genul asta incurajeaza, tacit si indirect, ingrozitoare centre ca Gheorghe Serban. Afirmatii de acest gen nu pot fi scuzate. Nu conteaza daca sunt facute de un june cam crud la minte sau de o mămăiță cam senila. Taxati-le. Corectati-i. Daca putem sa ne luam de o cratima in minus sau de una care gateste cu nu stiu ce ingredient non-eco, sunt destul de sigura ca ne putem lua si de asemenea monumente de egoism si rautate.
Sa nu minimizam dauna. Sa nu desconsideram ura. Sa nu ridiculizam ignoranta. Si sa ne lasam parintii cu pacatele lor. Vom avea, din belsug, de-ale noastre.

2 comments:

  1. cel mai trist e cand, indoctrinati de religie, insisi parintii unei persoane cu handicap ajung sa creada despre ei ca "rascumpara un pacat, duc o cruce". Cand de fapt totul e pura loterie...

    ReplyDelete
  2. e destul de tipic pt educatia pe care o avem sa gasim repede un vinovat pt starea de fapt. de data asta, in preoti si religie. eu spun asa, cei mai multi dintre noi am fost judecati de persoane din vecinatatea noastra, fara sa fie asta neaparat biserica. ma refer la comentatorii care s-au oprit la ce a spus preotul cutare. adevarul este ca, la cat suntem de dusi la biserica (adica not), nu putem spune ca aceasta ne face intoleranti, ignpranti si aroganti in fata vietii, cu ale ei misterioase intamplari.

    inca o data, multumesc pt semnal, noi, parintii acestor copii, avem de tras de pe urma, sa-i spun generic, rautatii celor din jur, unii mai mult, altii mai putin, in functie de cat si cum putem duce.

    ReplyDelete

Facebook

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (8) adoptie (2) AION (1) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (10) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (3) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (5) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (2) cărți traduse (3) coada-coada (1) concediu (7) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (4) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (16) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (6) film (5) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (2) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (15) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (17) nutritie (2) oameni (68) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (11) religie (6) ring-sling (2) roborock (1) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (5) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (80) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (7) wow (1) WTF (26) www.davidkinsella.com (1)