Showing posts with label oameni. Show all posts
Showing posts with label oameni. Show all posts

03 September 2013

Hai sa fim blazați

Ieri a fost o zi plina. De căcat.
Ieri am aflat de moartea copilului - descrisa la postul anterior de o cititoare drept o tragedie lacrimogena contrafăcuta, menita sa instige la măcelul ființelor nevinovate. Deci copilul - tragedie lacrimogena, ce să-ti spun, a murit plodul. Câinele - ființa, măcelul. Știu ca sunteți mai multi ca ea. Dar să fim pertinenți, e o opinie.

Tot ieri, am fost la Universitate, și nu ca să mă dau în taguri, cum sugera o prietenă - la modul general, firește, nu arătăm personal pe nimeni.  Bogdana îmi zice printre altele ca nu știu ce pulică a fost si el ieri, apoi a sesizat că parcă-i miroase a ceva, a iarbă, tiii, te pomenești că aici e o adunătură de drogați.
Eu n-aș ști de unde să recunosc asemenea arome spre deosebire de tine, o tu, versatule Petronius, dar te asigur că la un moment dat, când s-a căcat ăsta micu, în alea 4 minute până mi-a împrumutat cineva un pampers, a mirosit a Eau du Mă-ta. Te-ai fi simțit ca în familie, garantez. Păcat că n-ai mai venit.
Read More

31 May 2013

28 May 2013

Irecuperabilii nostri

Ma bucur nespus de mult ca documentarul A3 si umila mea contributie la popularizarea acestuia au dus la formarea unei comunitati FB, care isi doreste sa sprijine Spitalul de Psihiatrie Siret si pacientii acestuia.

Comunitatea poate fi gasita aici:

https://www.facebook.com/IrecuperabiliiNostri

Eu m-am alaturat si va incurajez sa o faceti, daca doriti sa schimbam impreuna ceva. V-as ruga doar sa lasati deoparte formularile de tip "de ce nu face cineva ceva". Pentru ca noi suntem acei cineva, si noi vom face, nu "ceva" aruncat asa, ca suprema generalizare, ci avem chiar un mic plan de actiune, la ale carui puncte va invit sa contribuiti.

Momentan am luat legatura cu realizatoarea documentarului, Denisa Morariu, care ne-a dat mana libera la tradus documentarul si distribuit in diaspora. Ii multumim.

Vom primi curand si date de contact ale unui ONG implicat direct in cazul Siret. Am sa va tin la curent. probabil pe pagina FB a comunitatii.

Haideti sa haidem. Nu heirupist, fanatic si dezorientat, ci rational, onest, civic. Nu uita. Tu esti singurul "cineva" care poate face acel "ceva".


Read More

10 May 2013

Natiunea pedofoba


Florin Iepan a realizat in 2006 un documentar pe o tema dureroasa noua, in special generatiei parintilor si bunicilor nostri: decretul din 1966, prin care avortul intra in ilegalitate. Documentarul este prezent pe YouTube in forma integrala. Il puteti vedea aici, si v-as sfatui sa o faceti. Suntem datori cu asta , este de altfel singurul, din cate stiu eu, documentar, facut pe o tema atat de grijuliu sarita din discutii. Discutam intens in prezent despre copil, copilul in sus, copilul in jos, mama in sus, mama in jos, rolul tatalui, educatie blanda, etc. Suntem aproape la antipod fata de invatamintele unei generatii care inca nu s-a stins si care ne priveste cu uimire scandalizata de multe ori, prevestindu-ne ca dam lumii o generatie de loaze obraznice. Care nu vor sti de frica si implicit de respect (cumva, in anumite mentalitati, respect e atunci cand ti-e frica sa nu ti-o iei ), care nu vor fi in stare sa faca nimic, care ne vor lasa sa murim pe drumuri, care vor muri ca niste larve fara sa isi poata asigura traiul. Sau ca niste avortoni.
Read More

07 May 2013

Ce mancam intr-o saptamana?

Unul dintre proiectele fotografului Peter Menzel consta in fotografierea coșului săptămânal de alimente al unor familii, din zone variate ale globului.
Proiectul a fost publicat în cartea Hungry Planet, pe care mi-aş dori-o în bilbiotecă; dar toate la timpul lor.

Iată câteva din imagini, plus comentariile mele absolut redundante şi truiste pe marginea lor:

Mexic


Îmbucurător de multe legume, îngrijorător de multe sucuri. De fapt ce m-a uimit cu precădere în această suită fotografică de obiceiuri culinare a fost cantitatea, după mine enormă, de sucuri consumate. Apă nu mai ştim să bem? De ce, n-are electroliţi?

UK


USA

Infim de puține fructe şi legume proaspete. Nici carne proaspătă. De fapt cam nimic proaspăt, majoritatea alimentelor sunt pre procesate, ready to eat. Multe chipsuri, multă ciocolată, multe porcării. Sper din suflet că au uitat să includă apa sau că nu avea sens să îşi bage chiuveta în fotografie; văd doar sucuri şi siropuri.



Australia 

Ouă multe, ceea ce după mine e bine. Ceva fructe, ceva legume, iarăşi batalionul de sucuri. Şi cereale naşpa. Probabil mic dejun. Nişte bidoane în care sper să fie în sfârşit apă!

Germania

Ceva mezeluri, ceva lactate, nişte pizze congelate, ceva vegetale proaspete, fructe mai mult de 1 pe zi per membru de familie (dar posibil sa le facă suc sau shake?) şi intimidant de MULTĂ BERE. Frate, ce de bere! Ca în bancurile cu nemţi. Au şi ei suc, dar măcar nu e carbogazos. Revine apa în forţă. Apreciem. Măcar aştia sunt hidrataţi.

Italia


Multe fructe, multă pâine, iar suc. Chestii pentru paste. Iar cerealele alea nasoale. Iar pentru mic dejun copii. Mama lor de filme americane.

Canada


Oarecum echilibrat, nu? Legume, fructe, carne, peşte (ce e ăla, somon? nice!), lactate, brânzeturi. Cantitate infimă de pâine comparativ cu Italia. Sau cu noi, hahaha. Au şi ei nişte prostiuţe prin meniu dar ca procentaj mănâncă hrană normală în pondere majoritară.

Franţa

Ce puţin dar variat mănâncă ăştia! De la familia aceasta cred că ar trebui sa iau exemplu personal. Sucuri non carbogazoase, apa, legume, zăresc o sticlă de vin, brânzeturi, foarte puţină pâine şi în general varietate mare de alimente însă în cantităţi mici. Un borcan de Nutella pe fundal, malefic :)) Au şi nuci şi fructe uscate. Apreciem, apreciem...


Japonia


Mult peşte, ceea ce e fain, câteva legume şi fructe şi o puzderie de semipreparate şi sosuri şi ingrediente şi instant noodles. Meh.

China

DOZATOR DE APĂ! Apă plată! NICI UN SUC! Gata, mă mut la ăstia. Din ce am văzut până acum, îmi place meniul lor săptămânal tare mult. Fructe, legume, carne de pui şi porc, multe fructe uscate, ouă, lactate, condimente, ok, ăştia gătesc şi ....aaaaa....KFC. Fries & Cola. Ah, ba nu, uite suc, la doze, într-o stivă mică. Eh well nimeni nu-i perfect. Insist pe ideea mea că familia asta mănâncă ok. Asta în afara cazului în care bidoanele alea sunt cu ulei de palmier si tot ce vad eu pe masa asta se consuma la tigaie. Probabil ca da. Eh.

Polonia

Multe ciocolăţele, ceva legume, vreo două fructe rătăcite (observ că sunt invers proporţionale cu numărul de fructe, mmmmmmsăăăăă luăăăăămmmm ammmmminteeeeee.....), Cola la pet, ceva apă, carne de pui, multă mâncare ieftină la conservă pentru căţel.

Kuwait

Oaie, peşte doradă, ouă, mei? sau o cereală, fructe, legume, apă. Dacă toţi mănâncă doar atât toată săptămîna, e de admirat. Sunt opt. Sau alea două sunt servitoare şi fac foamea? Nu cred, totuşi.

Mali




Chad



Of, viaţă. Ia să trăim noi 15 oameni o săptămână fierbând la cerealele alea şi rozând câte un cotor de fruct, ne-ar sări toate balonările şi indigestiile si "aaaaolei, iar sarmale? m-am plictisit de sarmale!"


India


Domle, mie îmi place ce văd. Nu prea văd carne, dar nu mă pricep. Nu cumva multi dintre ei sunt vegetarieni prin religie? În orice caz, varietate mare de legume şi fructe proaspete. Maleficul Pepsi strikes again, dar e doar 1 sticla ratacita la 4 oameni.


Bhutan

Din nou, mulţi oameni la puţină mâncare. Cred că îi salvează sacul acela de ce-o fi el acolo, probabil ingredient principal pentru vreun terci sau pâine. Sau poate suntem noi mâncăi şi nu realizăm că uneori puţinul e mai bun.

Am sărit Ecuador, Guatemala - foarte multe fructe si legume, deloc carne si cred că încă o ţară.
Sursa pozelor şi lista completă le găsiți aici.

Disclaimer: Fireşte că nu îmi imaginez că fiecare din familii este reprezentativă pentru o întreagă ţară. Chiar şi în culturi arhaice şi în comunităţi izolate, individualitatea îşi spune cuvântul, la fel şi gradul de educaţie şi puterea de cumpărare.
Însă a fost interesant de rasfoit prin aceste obiceiuri culinare. Tot interesant a fost să observ că unii oameni mănâncă sanatos pur şi simplu pentru că nu au de unde să mănânce prost. La noi e cam fix invers. Ai bani - coşul de legume, puiul oşenesc şi La Colline. N-ai bani? KFC, parizer, salam cu 9% carne, suc de toate felurile.

Vă încurajez să vă mai uitați prin portofoliul fotografului mai sus citat. Eu una am să văd dacă şi de unde pot împrumuta măcar vreo carte de-a lui. Sau poate găsesc pe vreun site.

Vă urez poftă buna.


Read More

26 April 2013

Doua Vesti Bune

Prima veste buna este ca l-au identificat pe unul din cei trei frumosi care au fost dati afara de la un festival din Arabia Saudita, pe motiv ca smintesc femeile de frumosi ce sunt.

Cata cruzime, cata ignoranta. Dupa ceva scotoceli, iata ca l-au gasit pe sarmanul caprior dat afara de la manifestarile culturale ca sa nu sminteasca fimeile slabe de inger dar arzoaice la inima.





Il cheama Borkan, dar nu va luati dupa apelativul oarecum discriminatoriu.
His name doesn't do him justice.
Recomand sa dati si pe mute daca dati click sa vedeti sarmana bezaidea persecutata. In afara cazului in care apreciati tanguiala respectiva, caz in care va urez auditie placuta.



Ca o romanca ospitaliera si ocrotitoare ce ma aflu, sunt gata sa militez pentru ca bietul Borcanel sa primeasca azil politic in Romania.
Edit: Pentru mai multe poze, click aici. Happy stalking!

 A doua veste buna este ca am primit si contul demonstrativ YouSee si instructiuni de logare. Iata-le:

User: yousee
Parola: yousee
Modalitate de utilizare: 
1.       Se instaleaza din AppStore sau GooglePlay aplicatia MyNetVue pentru acces de pe tableta sau smartphone.
2.       Sau se acceseaza link-ul www.mynetvue.com pentru acces de pe calculator
3.       Se introduc:  User: yousee  Parola: yousee
4.       Se acceseaza lista de camere domo din urmatorul meniu dupa caz: „My Views”, „Share cams” sau „Sharing with me”
5.       Click pe camera dorita din lista pentru a o acesa.
Mentiuni: Camerele sunt montate in locuri publice si nu au sunetul activat 24/24 din ratiuni de respectare a intimitatii. Daca nu se poate accesa contul sau camera, utilizatorul va trebui sa incerce mai tarziu pentru ca e posibil sa fie alta persoana care testeaza folosind acel cont. Camerele al carui nume incepe cu 3G sunt camere montate pe conexiuni 3G mobile Orange sau Vodafone si se vad mai slab daca sunt multi utilizatori conectati.

Eu una propun sa combinam aceste doua vesti bune, si anume dupa ce ajunge Borcanel aici, sa-i montam un YouSee in locuinta, sa-l putem ..aaa..supraveghea mai bine. In caz ca nu nimereste sa isi potriveasca apa la dus si altele.





Read More

18 April 2013

Alo, Mama lui Stefan cel Mare?



Cred ca stiti de teapa aceea cu telefonul si scenariul desprins din "Pozitia Copilului"- desi sincer nu stiu care a fost primul, filmul sau teapa. Ori avem parnaiasi cinefili, ori cinefili cam dubiosi. Daca nu, va rezum eu, si va rog sa informati diverse persoane dragi in varsta, cum ar fi parinti, bunici.

Circula o teapa telefonica de cateva luni bune de zile. Pe mine tocmai m-au sunat acum 10 minute :)) Am sa o rezum:
Suna telefonul, nr de Cosmote.
Raspund, imi sopteste unul gatuit, plangand "alo? alo...? mama?..mama..."
Eu zic intr-o doara "alo, ce e?"
"mama, am patit un necaz mare, mama"

Moment in care eu una i-am recitat "de esti tu acela, nu ti-s muma eu" si se pare ca nu i-a placut Bolintineanu, ca mi-a inchis.

DACA intram in hora , uite urmarea. Ala inchidea telefonul. Suna altul in 15 minute timp in care o persoana in varsta, poate si un pic surda, fierbea in suc propriu, si spunea "Alo, buna ziua. Fiul dumneavoastra Xulescu (se pare ca mamele de fapt spun numele la telefon "alo, Ion, tu esti maica?") este alaturi de mine, nu poate vorbi, este in stare de soc. A omorat doi oameni cu masina. Suntem la procuratura / politie. E grav, va primi 20 de ani cu executare doamna. E foarte grav, daca depun plangere, nu scapa"

Si aici intervine exploatarea partii mici, meschine si ignorante din esenta noastra umana:
I se cere parintelui ingrozit o suma ridicol de modica de bani, dupa mine, pentru ca plangerea sa fie stearsa. Gen 4000 de lei. Ah, si o cartela Cosmote cu multe minute. Ridicol. Mi-ai omorat copilul, trimite-mi bani pe el, cam cat costa o juncana buna de lapte si o cartela cu 500 minute si da-l dracului, fac altul.

Ai spune ca nu e adevarat si ca asemenea scenariu e imposibil sa aiba succes. Va reamintesc ca romanii au mai fost jefuiti si de:
Caritas
FNI
vreo 6 guverne
Andreea Marin (!!!!) adica nu ea in persoana ci diversi care sunau in numele zanei, cerand bani. Iete asa. A zis zana sa dai banul.
Diversi stareti dubiosi care nu mai termina odata de renovat nu stiu ce turla de la nu situ ce manastire imaginara
Diversi asistenti sociali - si repet, NIMENI, NIMENI de la DGASPC NU va trimite asistenti la cersit pe strada , nici o fundatie serioasa nu va face asta - cu o stampila scoasa la imprimanta si o poza luata de pe net cu un copil in carje / bandaje / perfuzii.

Sute de milioane s-au luat si cu teapa asta cu accidentul. Eu una l-am sunat pe tata sa-l avertizez; taica-meu s-a amuzat copios si atat. Dar uite, soacra unei prietene a crezut asta. Si sute de altii.
Deci educati-va varstnicii. Si daca totusi omorati pe careva, asumati-va raspunderea faptei. Macar oferiti o cartela de Vodafone, ce dracu.
Read More

17 April 2013

Proiectul privind controlul reproductiei cainilor in municipiul Bucuresti

Intregul proiect poate fi citit aici.

http://www4.pmb.ro/wwwt/L52/docs/01_20130416.pdf

Sper ca voi macar sa il cititi bine. Am aruncat un ochi pe comentariile paginii unde este dezbatut public; Incredibil ce piatra de incercare pare sa fie pentru majoritatea romanilor adulti sa citeasca trei randuri unul dupa altul si sa le mai si inteleaga.
Odata demult scrisesem ca 40% din adolescentii romani sufera de alanfabetism functional. Ceea ce asa este; procentul nu a scazut deloc si este verificat anual prin grile de teste si calcule statistice.
Vad ca intre timp au trecut cumva taras grapis de BAC, s-au maturizat si au devenit mandri comentatori. Citesc pe silabe, raspund in onomatopee.

Proiectul vizeaza urmatoarele:
Pe de o parte, reglementeaza procesul de adoptie. Introduce o taxa de 170 de lei pentru adoptia unui caine. vad ca taxa asta e considerata "enorma" si e denuntata drept o rautate a infamilor care vor sa impiedice iubitorii de caini sa ii salveze pe sarmanii nevinovati de la eutanasie.

Deci o suta saptej'' da lei e tot ce te opreste de la a salva cainele de la eutanasie?
Un milion sapte sute de mii de lei vechi?
170 de lei noi?
Pai murim toti cu tine, vere, si caini si cai si oameni si toti.

taxa nu este enorma deloc. Cainele ala este verificat, sterilizat, tratat, microcipat, hranit. Pana sa il adopti tu, sta intr-un adapost, care si ala costa bani. E prins de un om care costa bani, transportat de alt om care costa bani, vazut de un medic care tot bani costa. Nimeni, dar absolut nimeni, nu face pe gratis asta. Nu sunt operati copii pe moarte de gratis si te astepti sa-ti doneze cineva un caine?

In alta ordine de idei, daca cei 170 de lei dati o singura data sunt asa un mare obstacol in calea ta, ce hal de viata ai putea oferi tu animalului ala? Ce aveai de gand sa ii dai sa manance? Ciorbica de stir cu paine? Covrigii din coada proprie?
Ii trebuie vaccin anual, rapel.
Prinde capuse, trebuiesc scoase la medic, vreo 25 de lei capusa. Face limbrici, purici, raie. Face indigestie, alergii, dermatite.
face boli mai serioase, costa si alea sute de lei de tratat. Sau aveai de gand sa te rogi pentru el doar?
Se caca pe jos, trebuie sa strangi dupa el, cumperi dracu cate un sul de pungi lunar.
Imbatraneste, face artrita, face cancer, face glaucom, face de toate. Trebuie sa il tratezi, sa ii ameliorezi conditia sau sa il eutanasiezi daca nu mai poti si nu mai poate. Sau aveai de gand sa-i torni un tarnacop in cap, ca e mai ieftin?

Cainele costa bani. Totul costa bani. Nu ai 170 de lei? Ia-ti un puric. Lasa cainele pe mai incolo, cand o sa ai de unde sa ii asiguri o viata normala.
Nu e normal sa tii 16 caini intr-o garsoniera, unde sa va inhalati rahatul unui altuia si sa va calcati pe picioare zilnic. Citesc uneori pe forumuri de profil marturii ale unor diverse ticnite care au adoptat 45 de pisici si 38 de caini si acu au ajuns sa isi vanda hainele de pe ele sau sa ii trimita la eutanasiat pentru ca, ce surpriza, nu ii mai pot tine, se incaiera intre ei, mor in chinuri netratati si se imbolnavesc unii pe altii.

Trecand peste inspaimantatoarea suma de 170 de lei care se pare ca a imprastiat iubitorii de animale fugind care incotro ca domnitele virgine fata in fata cu Terente, ajungem si la alti termeni legislativi ai actului de adoptie:

Dai matale o declaratie in care te obligi, cunoscand prevederile art 288-292 din Codul Penal in ceea ce priveste falsul in declaratii, sa:
 - respecti normele de ingriire si hranire a cainelui.
Adica nu-l confunzi cu porcul, nu-i dai mamaliga sau propriul rahat drept meniu zilnic, realizezi ca are niste masele CARNASIERE in gura si CANINI nu pentru a macina sfecla si porumb.
- prezinti periodic cainele la medic veterinar pentru vaccin, rapel, ingrijire, interventii
 - anunti in cazul in care il dai altcuiva sau a murit. explici si de ce.
- anunti aparitia manifestarilor agresive. Asta mie una mi se pare extrem de necesar si util, si sa explic de ce.
daca nu locuiesti in creierii muntilor, intr-o gospodarie cu gard de 2 metri
daca nu esti dracu stie ce pe la MAPN sau politie
NU ai nevoie de caine rau. Nu ai VOIE de fapt la caine rau. Ideea de a tolera cu buna stiinta comportamente agresive canine atata timp cat animalul tau imparte acelasi spatiu public cu al meu e complet gresita si daunatoare si ar trebui sanctionata. E ca si cum ai umbla cu o arma incarcata pe cale sa se descarce oricand; iar tu te-ai dezvinovati declarand ca pana acu n-ai impuscat pe nimeni si ca nu asta era intentia ta. Ai un caine, educa-l. E suficient de inteligent incat sa faca diferenta intre straini si cunoscuti, intre gesturi de prietenie si gesturi de amenintare, poate inmagazina sute de cuvinte si comenzi deci clar poate sa invete sa NU muste si sa NU atace neprovocat. Ca eu trec pe strada sau pe teritoriul public pe care el s-a pisat acu 15 minute si il considera acum al lui, nu e o scuza. Ca isi doreste sa te impresioneze si capseaza trecatorii, nu e o scuza. Ca a muscat pe unul pentru ca avea o haina viu colorata, alerga, avea bicicleta, avea o punga in mana, avea alt caine, avea steagul Braziliei in cur, nu e o scuza.
Asa ca daca ai adoptat un caine si sa presupunem ca a trecut peste testul initial - in proiect se prevede din fericire ca exemplarele cu comportament agresiv nu vor mai fi date spre adoptie - insa devine agresiv din varii motive, da, esti dator sa anunti. Ori il dai inapoi ori redresezi situatia.
Am o nebuna in cartier.Are doi caini. Unul aproape ok, unul nu. Ala care nu e e tinut mereu cu botnita, inclusiv in casa. Pentru ca musca pe oricine, inclusiv celalalt caine si inclusiv pe ea. Ultima data cand s-a intalnit cu ei barbatu-meu, cainii ei au smucit si au tras sa il muste pe al nostru. Educatia fiind egala cu 0, au tras pana au trantit-o pe aia la pamant si inaintau asa, cu aia agatata de lesa si cu mecla stergand asfaltul.

Pai asta nu-i viata, serios. Nu e nici un eroism sa stai in casa cu un caine "salvat" dar cu botul legat, sa nu te muste. Nu e nici vreo mandrie sa-i dai mancare prin deschizatura usii. Nici sa faci schi asfaltic de cate ori iesi cu ei afara si se intampla sa zareasca o alta fiinta vie in perimetru.

O a doua parte a proiectului de controlare a reproducerii cainilor vizeaza obligativitatea sterilizarii.
Singurii caini cu drept de monta sunt cei care obtin acest drept in urma participarii la anumite expozitii in care sunt examinati de un juriu. Si din cate am inteles trebuie sa obtina nu stiu ce titluri consecutiv. Pe mine una nu ma intereseaza; nu am absolut deloc afinitati catre "nobletea"data de pedigree insa inteleg de ce se lasa aia sa se inmulteasca. Pentru ca eu stiu vreo 3-4 oameni care detin asemenea caini insa stiu zeci care si-au lasat cainii sa se inmulteasca. Am auzit zeci de debili care si=au lasat catelele in calduri legate de stalp. Nu le-au castrat de mila. I-a parasit mila cand le-au inecat cateii sau i-au sufocat in punga sau i-au aruncat in WC.
Mai stiu si destui care cand e sezon isi lasa cainele mascul sa mearga sa futa si el ceva. "Sa se bucure si el".
Ideea asta e de un antropomorfism retardat si plin de o cruzime egoista. Vrei sa se bucure? Du-l la ma-ta, zi-i aleia sa faca un spagat . Nu prasi inca 8 catei care sa moara stalciti sau degerati sau sa aiba o viata plina de chin si foame.

Sumarizand. Cainii care nu vor trebui sa fie sterilizati obligatoriu vor fi:
 - cateii de pana in 6 luni
- cainii utilitari (ex politisti; desi nu inteleg cu ce ii ajuta gonadele, dar fie)
- femelele care alapteaza
- cainii cu drept de monta (nu doar "pichinez de rasa" , nu "caine lup", etc)
- cainii a caror stare de sanatate nu permite operatia. Exemplu, cu varsta f inaintata, boli cronice. va fi necesar avizul unui medic veterinar. Sa fiu sincera cred ca aici va fi principala portita pe unde se vor strecura toti samsarii care vor inca sa produca in serie caini dar nu au chef sa investeasca incat sa ajunga crescatori reali.

Eu una sunt de acord. Nu esti crescator de caini? Ce-ti trebuie caine necastrat atunci? Ti-o tragi cu el sau cum?
N-ai chior de ban in buzunar? Ce-ti trebuie atunci caine, sa ai pe cine chinui pe langa tine? Nu vrei sa iti asumi ingrijire medicala, educatie, un minim de spatiu, conditia materiala necesara si consecintele detinerii unui caine? Pai nu-ti mai lua atunci. Ia poze cu caini si da-le share pe facebook. Simpatizeaza acolo cu ceata ta de batuti in cap, care iubesc "la maxim" animalele dar n-ar lua unul in casa ca lasa par si nici la curte, ca n-au timp de ele. Lasa-ne pe noi astia care vaccinam, castram, ingrijim, educam si asumam raspunderi sa ne vedem de-ale noastre.









Read More

04 April 2013

Erata la cafeaua suspendata

Am primit lamuriri.
Nu le pot cita si nici nu le pot discuta prea mult, pentru ca am facut promisiuni solemne ca nu distorsionez sau public ce am primit. Dracu m-a pus, dar fie, dat cuvantul.

Ca de fiecare data, am inteles eu prost. Asta era. Ok. Fie, am inteles prost.

Mici lamuriri:
conform schimbului de informatii petrecut pe mail, media pretului la cafea e 7 lei. nu 15, nu 10.
starbucks nu participa (dar era misto daca, presupun)


Mari lamuriri:
Stiti batranelul ala, care e poza de PROFIL a campaniei globale, a paginii-muma cum ar veni?
Ala care circula pe net cu cafeaua lui suspendata cu tot?
Ala caruia ati crezut , extrapoland in mod logic si firesc, ca i-ati lasa cafeaua?

https://www.facebook.com/SuspendedCoffeess

Ok, asta nu are NICI o treaba cu initiativa locala. De data asta cred ca n-am mai inteles prost.

Da, stiu ca citind pana si povestioara cu talc de pe pagina principala ati fi crezut ca asa e. Asa am crezut si eu. Asa ati crezut si voi.
Pentru ca :

"Suddenly a man dressed in shabby clothes who looks like a beggar comes in through the door and kindly asks
'Do you have a suspended coffee ?'
It's simple - people pay in advance for a coffee meant for someone who can not afford a warm beverage. The tradition with the suspended coffees started in Naples, but it has spread all over the world and in some places you can order not only a suspended coffee, but also a sandwich or a whole meal.""
Shabby, da? Nu hipster-shabby, shabby-shabby.
Can not afford, da?
Nu forgot walled in the other Vuitton, da?


"A caffè sospeso (Italian: suspended coffee) or caffè pagato (paid coffee) is a cup of coffee paid for in advance as an anonymous act of charity. The tradition began in the working-class cafés of Naples, where someone who had experienced good luck would order a sospeso, paying the price of two coffees but receiving and consuming only one. A poor person enquiring later whether there was a sospeso available would then be served a coffee for free.[1][2]
[edit]"

The caffè sospeso has been identified as a symbol of grassroots social solidarity, prompting its revival in response to the 2008 recession and ensuing eurozone crisis.[3] In 2004, a giornata nazionale del sospeso at Easter was announced by the Ronde della carita charity


Da, in Italia e pentru nevoiasi, in UK e pentru nevoiasi, in US e pentru nevoiasi, in Spania e pentru nevoiasi.

Aici nu este insa un act de caritate orientat catre oameni care nu isi permit o cafea in mod curent.
Pentru ca nevoiasii nostri sunt mult mai nevoiasi decat nevoiasii altora, sau dracu stie de ce.

Aici insa e pentru de-alde mine, de-alde tine, oameni care ocazional nu au bani.
Ocazional, nu?
Pentru ca nu poti sa ma iei cu portofelul pierdut mereu, scuza asta merge o data. Il pierzi azi, maine, poimaine, raspoimane, saptamana viitoare, il pierzi  mereu, ai Alzheimer, ce dracu-ti mai trebuie cafea.

Localurile participante isi vor mentine, fireste, politica de selectare a clientelei si nu stiu ce intelegeti voi de aici, dar mie asta mi se traduce prin "zdrentarosii sunt cool doar in online, in poze"

Deci da, mai oameni buni.
Ce am retinut eu din tot tambalaul asta e ca:

stiti batranelul rebegitul?
forget about him. am inteles noi gresit. Da, e asociata imaginea celui in nevoie cu campania asta, ORIUNDE DAR NU LA NOI. Ok? Cap-sec ce sunt. Nu la noi.

In rest, nu stiu. Multa cafea vanduta. Pam-pam.


Read More

03 April 2013

Mai pe larg, despre cafeaua suspendata.

Nu, nu mi-am schimbat parerea. Poti sa te bosumfli cat vrei. Poti s-o iei si personal cat vrei, asa si trebuie. Tie ti-am scris, tie m-am adresat, fireste ca vreau sa o iei personal.
Uite de ce consider eu ca initiativa cu cafeaua suspendata e o mare nesimtire, atat din partea celor care o propun cat si din partea celor care o imbratiseaza.  Unii sunt smecheri, altii fraieri, dar ambele categorii sunt nesimtite.

Traim intr-o tara a contrastelor. Intr-o tara in care pe vremea cand corporatistul de succes abia incasa vreo 500E pe luna, pretul unui apartament in Berceni atingea 100 mii de euro, inainte de criza. O tara campioana la numarul de masini de lux pe cap de proprietar dar si la numarul de oameni sub limita saraciei. O tara in care Zara si H&M sunt considerate haine de lux iar Starbucks acum e fix ce era McDonalds in anii 90, cand eram in stare sa ne facem si nuntile acolo de fitzos ce ni se parea. O tara in care Ikea vinde mai scump decat in tot restul Europei exceptand Norvegia, pentru ca altfel n-am cumpara. O tara in care ne dorim cu disperare sa ne-o luam la muie. Sa fituim banii aia putini castigati cu greu, cat mai repede, cat mai prost si cat mai ridicol cu putinta. Masini decapotabile cumparate de oameni care inca stau in chirie la gramada cu cuscrii  in maghernite conf 2. Smartphones in rate cu restante la intretinere. Si...cafele suspendate.

Initiativa, de acolo de unde era ea luata, e buna. E luata din tari unde, daca esti imbracat zdrentaros, nu vine ospatarul sa-ti zica printre dinti "hai fa pasi. hai serios, fa pasi. vezi picioru asta? vrei sa ti-l vezi in cur? hai fa pasi". Unde cafeaua naturala nu e mare fita. Si nu costa 15 lei paharul, sau ok, costa 15 lei paharul dar si-=o permite oricine aproape. Costa 15 lei paharul intr-o tara in care totusi nu mor de foame milioane de batranei cu pensii de 300 de lei.


Tampenia cu cafeaua suspendata a circulat cel mai des in online insotita de poza asta:



Asa-i ca ti s-au umezit ochii un pic? Bietul batranel, cum dardaie el acolo cu cafeaua cea calda...si ah, se incalzeste incetisor si da, poti sa fii tu ala care i-ar putea-o cumpara intr-un viitor apropiat.
Ok, du-te te rog si juiseaza sentimental in alta parte si daca se poate putin mai tarziu. Acum asculta-ma. Cu mintea.
Cati batranei din astia ai vazut tu in Serendipity?
Cate tiganci cu spalator de parbriz in mana si copilul pe sold ai vazut in Starbucks?
Cati aurolaci ai vazut in Joie de Vivre?

Niciunul inca, ok. Pai si de ce? Poate pentru ca nu-s lasati inauntru? Ca sa poti tu sa-ti incalzesti manutele frumoase de corporatist, sa nu-ti puta batranelul care poate s-a pisat un pic pe el de frig, sa nu-ti sara vreun paduche in briosa si sa nu-ti insulte austera prezenta o flegma data de doamna Shakira, care are umpic da bronsita.
Ok sa presupunem ca sunt lasati sa intre. Toata lumea se uneste si zice DA, ii lasam, destul ca le-am dat magistrale suturi in cur pana acum si am angajat si companii intregi de paznici sa scapam de ei, acu de-odata ne doare in cur de bontonul firmei si VREM SA FIM BUNI pentru ca tu, domnisoara Hipsterescu, ai platit O CAFEA IN PLUS! Sa presupunem ca intra, ok.

Tu ai vazut scorurile astora la cafea?
Da?
Si nu ti-ar fi rusine sa dai asemenea suma pe o cafea pentu oamenii astia? Tu realizezi ca iti bati joc de ei?
Realizezi ca aia nu au ce manca? Ca de 15-20-23 de lei le iei si o cafea la 1 leu si un kebab la chifla si dracu stie, un covrig? Cum te-ai simti, sa nu ai nimic de mancare in burta si sa vina unul cu , plm, nu stiu, o tartinuta mica mica cu caviar? Sa-ti zica "coaie, te-am vazut asa rapanos si mort de foame, well, asta costa patruzeci de lei! na, mananca de toti banii astia!" Ok, tu poate nu realizezi valoarea banilor, te doare-n cur, cand n-ai chef de gatit comanzi sushi, bei cafele de 10 de lei paharul zilnic sau macar saptamanal, dar chiar vrei sa te pisi cu bolta in capul nefericitilor astora? Pai astia de cafele cu scortisoara si aroma de vanilie au nevoie, bre?

Ia-le dracului un pui la rotisor, o varza, juma de sac de cartofi, un sapun, da-le hainele tale. Ce cacat sa faca cu cafeaua ta smechera? Sa o dea pe gat si s-o pise de frig 1 ora mai tarziu? Asta e notiunea ta de facut bine?

Imi aminteste de un proiect din care am iesit acu vreo 10 ani sa tot fie, cand eram inca studenta la asistenta sociala. Faceam practica la o fundatie, nu mai conteaza care, si astia se laudau acolo cu success stories. Cum ar fi ca au raised awareness (da, romgleza era babana si atunci) in randul homelesilor, dandu-le pliante cu riscul de transmitere a bolilor de piele si cu normele de igiena.
Stai sa-ti traduc.
Au distribuit pliante pe hartie cerata la tomberonezi si canalieri si boschetari, despre ce bine e sa te speli pe dinti si cum poti face raie daca nu faci dus zilnic. Realizarea, printarea, conceptul grafic, campania etc si tot tambalaul legat de nenorocitii de fluturasi de awareness au costat enorm.
M-am cacat in ea de practica.
Intelegi ironia si cruzimea involuntara? Intelegi cat de stupid e ca banii care ar acoperi o masa sa ii dai pe o cana cu zoaie calde fancy-schmancy? intelegi cat de ridicol e sa dai pliante cu "spala-te pe dinti" unuia care se sterge cu degetul in cur si traieste in boscheti?

Te implor sa judeci. Judeca azi, entuziasmeaza-te maine. Gandeste, gandeste, gandeste!
De ce fix cafenelele astea scumpe au luat parte la minunata initiativa. Si ele cu ce se aleg? Cu DUBLU DE CAFEA VANDUTA? Vai, pasa, cat de darnic esti. Deci ei asta fac? Te incurajeaza sa cumperi dublu cantitatii de cafea si te asigura ca da, sigur, lasa ca o dau eu lu' boschetarul? Care va afla de initiativa in tmp ce-si citeste FB news feedul dintre ciulini?
Nu mai frumos era ca maretele locante sa zica "juma din banii dati pe cafea vor merge intr-un fond care va asigura o masa calda"? Sau vinerea oferim o cafea gratuita oamenilor amarati? Era mai frumos, dar nu mai era teapa.

Vin caldurile. Suspenda niste sticle de apa , pentru ca scot limba de-un cot si oameni si caini ai nimanui pe strazi. Vin ploile. Suspenda-te de o umbrela sau de o pelerina de ploaie. Suspenda ce vrei tu, dar nu cafele overpriced. Suspenda cu mana ta, nu fa bine pe jumatate, nu arunca ca vita cu banii sperand ca poate in urma ta iese vreun bine. Binele trebuie constientizat, e un act lucid si rotund. Ce faci, pictezi pe intuneric si speri sa-ti iasa vreo Sixtina?

Si mai presus de toate, gandeste.





Read More

06 March 2013

Fragment de dialog despre masturbari afective



Eu: io daca as vrea vreodata sa imi dau foc la cur m-as duce pe [....]si as scrie urmatoarele
Eu: o mare parte din facatorii de bine fac bine doar ca pe o masturbare sufleteasca in public.
Eu: trantesc niste bani sau trei boarfe, nu intreaba, nu ofera solutii reale
Eu: dar pur si simplu fac gestul atunci in prezent pentru a se
Eu: scalda in lumina propriei aure de benefactio
Eu: ii doare in cur ce , cum  , unde ajung hainele
Eu: de CE nu are aia cu ce sa ia
Eu: oare o sa aiba peste 3 luni
Eu: ce va face, ce solutii va lua
Eu: ei vor doar sa vada si sa auda ah, sa va dea dumnezeu sanatate, multumesc
Eu: ce ma faceam fara voi
Eu: oameni buni cu suflet mare si credinta-n dumnezeu
Eu: si asta-i unge pe suflet, un adevarat lubrifiant afectiv
Eu: si isi cumpara portia asta de orgasm de ego aruncand maruntis la copii cersetori pentru ca sunt mici si se roaga frumos de tine
Eu: ignorand sau refuzand sa admita ca sunt batuti si drogati si sclavi
Eu: si ca banii lor perpetueaza asta
Eu: aprind lumanari
Eu: urla sa NUUUUU se desfiinteze nush ce amaraciune de adapost de caini
Eu: fara sa le pese ca ala e un lagar unde mor zdrobiti, flamanzi
Eu: si tot asa.
Eu: intelegi? o laba afectiva, asta e mila asta falsa.

Read More

22 February 2013

Celalalt


Mai vreau copii. Nu unul, nu doi, mai vreau 15 copii, si de-ai mei si adoptati, si mici si mari, sanatosi sa fie. Dar realist vorbind, nu i-as putea creste pe toti astia 15 cum se cuvine. Asa ca sper la doi, trei (idealul ar fi fost trei) intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat.
Si totusi ezit. De ce mai vreau alti copii? Pentru ca mai vreau alti copii , e o intrebare care-si da siesi raspunsul in forma bruta. Da, pot sa dezvolt. Partial e instinct. Imi doresc sa mai fac copii, sa ma mai puiesc, vreau sa am cat mai multi omuleti din mine pe pamantul asta. Imi doresc asta ilogic, visceral si fierbinte. Si da, ma doare fix in cur de suprapopulare. Pentru ca eu consider ca la 8 copii facuti de altii, care nu vor munci niciodata, pentru ca nici ma-sa n-a muncit vreodata, care vor trai si vor muri din ajutor social si mici invarteli, it pays off , merita si unul de-al meu care are sanse mai mari sa produca vreodata ceva. Singurii care se scarpina in cur si se vaita de suprapopulare sunt, culmea, cei care au, statistic vorbind, mai multe sanse sa produca vreodata resurse si venit.

Mai vreau alti copii si pentru ca am ramas iremediabil indragostita de sarcina si de prima jumatate de an de dupa nastere. Desi, fireste, apare un daca: dar daca nu va fi la fel? Daca in locul sarcinii optimiste, vesele, picurand endorfine din fiecare por, ma trezesc cu 9 luni de cosmar toxic, de probleme medicale, de angoasa, de teama, de dureri? Daca in locul lacrimilor duioase, de fericire, se instaleaza un pui de depresie port partum de-mi vine si mie sa sar de la etaj cu copilul in brate? Daca, daca, daca. Pana la urma, intrebarea finala e daca nu cumva idealizez prea mult acea perioada pentu ca nu ma pot raporta decat la expertienta mea proprie - care a fost unica si intr-adevar, minunata.

Pe de alta parte , desi raspund fara sa ma crispez la intrebare "dar de ce mai vrei copii", sau "chiar mai vrei copii?" , o consider nepoliticoasa. Una pentru ca nu vred ca am dat vreodata impresia , eu personal, ca experienta maternitatii e similara cu aceea a sexului anal cu o tulumba de pompieri. Daca parintii vostri poarta asemenea sentimente duioase "poverilor" de voi, problema voastra. Mie imi place sa fiu parinte. E placut, e fain, nu imi "mananca" timpul, nu regret decat ca nu am facut asta mult mai devreme deja. Deci intrebarea astea cu "vorbesti serios, chiar mai vrei copii" ar fi jignitoare - daca as fi usor ofensabila - pentru ca ar presupune ca nu eram intreaga la cap cand l-am facut pe primul ci am avut un ambatz trecator si bizar, iar odata ce am vazut ce naspa e, nu doresc sa repet.

De altfel, extrapoland, as putea si eu repeta intrebarea. Pentru mine sa imi doresc copii sau sa ma bucur ca sunt parinte e la fel de firesc si obisnuit ca si dragostea fata de partenerul tau de cuplu, de exemplu. Ce-ar fi sa intreb "iti iubesti prietena? sigur? pai de ce?" si probabil ai balbai "ah pai o iubesc, ne stim demult, e o fata minunata, e desteapta" si ce-ar fi sa plusez si eu, idiotic si obtuz, pe aceeasi linie cu intrebarile "dar nu te gandesti ca e doar instinct de procreere?"  - "Dar poate doar ti-e a fute? Poate doar ti-e frica sa nu mori singur? Poate n-ai bani sa achiti singura ratele la casa? Poate nu ai cu cine sta? Poate te sperie sa ramai doar tu cu tine si atunci iei pe unul / una cu aceleasi temeri si va prefaceti ca sunteti doi? "si evident probabil as atinge din greseala unele adevaruri sacaitoare, as scandaliza cu ipoteze gonflabile, dar oricum ai lua-o, intrebarile mele ar fi la fel de stupide ca ale tale.
Referitor la "dar e doar instinct", eu nu prea reusesc sa inteleg cee cu minimalizarea asta a instinctului. Existam ca specie datorita lui.
Instinctul iti spune sa nu-ti mananci cacatul, printre altele. Il desconsideri in asa hal? Ok, ia-ti o lingura, davai-davai.

Si totusi nu reusesc sa ma conving ca nu mai vreau inca un copil. Ba mai vreau, il vreau sfasietor de mult. Mai vreau o burta, mai vreau o nastere, poate naturala de data asta, mai vreau un capsor moale si pufos, mai vreau miros de lapte, ochi aposi, maini mici.
Apoi ma intreb, pentru cine vreau asta? Pentru mine, vine raspunsul sincer si imposibil de fentat. A. ar fi fericit daca ne-am opri la unul, din ratiuni mai degraba financiare, deloc de neglijat si astea. Pana la urma inca stam cu chirie si inca suntem bagati in rahatul ratelor in asa hal de respiram cu paiul. Pentru Alex imi doresc un frate? Nu, e o minciuna sfruntata. Niciodata, jur, niciodata nu am sa imi mint copilul spunandu-i ca i-am facut sora sau fratele "pentru el". Ca sa aiba cu cine se juca (desigur, pentru ca noi, aici pe muntele Sinai suntem foarte singuratici si trebuie sa ne puim non stop ca sa avem cu cine socializa), ca sa invete sa imparta (iarasi, eu sunt singura la parinti, chiar crezi ca nu impart? ma vezi vreun Smeagol aparandu-si cu indarjire avutiile?) sau, gogomania absoluta, in caz ca iese fata,  "ca sa fie pereche". Nu merci, eu stiam ca perechile de genul asta produc copii cu 7 degete si coada.
(Disclaimer: familiile non incestuoase cu copii cu 7 degete si coada sa ma scuze, bla bla, etc, licentiozitate artistica, lalala. Familiile incestuoase sa incerce sa mai doarma si in camere diferite.)
Deci pentru mine vreau mai multi copii. Am stabilit deja ca nu stiu exact de ce ii vreau dar ca nu ma intereseaza sa stiu de ce ii vreau, doar vreau si mie una mi-e suficient.
Sau nu mi-e suficient. Mi-e suficient cat sa nu am eu vreo urma de dubiu asupra dorintei mele, insa dorinta nu inseamna si decizie, atat timp cat ii afecteaza si pe ceilalti. Ori marele meu cui si marea mea intrebare este cum e afectat celalalt copil de aparitia fratilor mai mici. Pentru ca celalalt, in cazul meu, e Alex, Alex fiind in momentul de fata copilul, singur si unic, indivizibil, fara frati si surori care sa ofere termene de comparatie.
Mai pe sleau, ma tem sa nu-mi iubesc mai putin fiul.
Sau ma tem sa nu-l iubesc la fel dar sa arat mai putin.
Pentru ca iubirea nu e doar o stare de fapt, o declaratie, spui "te iubesc" si apoi te caci in capul omului, revii din cand in cand si reasiguri "te iubesc, domle!", iar iti bati joc si tot asa. Iubirea e atentie, iubirea e empatie, rabdare, compromis, dovada, fapta, actiune.
Da, cumva si eu ader  - sper, nu ader - la ideea aceea ca dragostea de mama e ca un aluat; pe masura ce adaugi ingrediente, creste. Mai pui un copil, mai pui niste iubire, niste respect, niste rabdare si uite asa ajunge pentru toti.
Si daca nu-i asa? Nu la modul general, nu cred intr-o conspiratie mondiala a familiilor multipare Dar daca nu va fi asa la mine? Habar nu am, dar nu ma pot opri sa nu observ. M-am intalnit zilele trecute cu o prietena, avea 2 copii, unul de-o varsta cu al meu, celalalt mai mare. Mi-a vorbit numai de cel mic, i-a spus pe nume, i- s-au aprins ochii. A trebuit sa intreb eu de celalalt, cu o panica din ce in ce mai greu de controlat. Dar celalalt ce face, celalalt la fel de usor a fost la varsta asta? Celalalt a fost dus la bunici? Celalalt, celalalt, ZI-MI SI DE CELALALT imi venea sa zbier, de ce nu-mi vorbesti si de copilul cel mare, de ce dai dismiss din voce si din gestul fluturat al mainii, inteleg ca-mi spui prin limbajul corpului ca celalalt e bine, celalalt e baiat mare, lasa, sa vorbim de cel mic, dar nu, eu vreau sa aud de celalalt, pentru ca daca ma hotarasc si mai am un copil, Alex va fi celalalt!
Si uite asa am ajuns sa intreb discret colegi, colege, frati mai mici, frati mai mari, sa contorizez poze cu copii mai mici, mai mari pe Facebook si sa ma crispez de cate ori celalalt are mult mai putine poze sau poate apare intr-un colt de fotografie, in background, cu fratele cel mic si adorabil si buflei in prim plan. Si sa rasuflu usurata si recunoscatoare cand vad poze de familie in care cei trei sau doi sau cati or fi ei copii sunt reprezentati cat de cat echitabil, si ca pozitionare si ca numar de aparitii. Da, da, probabil o fi doar faptul ca la vremea lui celalalt a avut si el teancul lui de poze si albume, si ca bebelusii sunt mai mici si mai moi si mai noi, dar iti dai seama ce face asta la psihoza mea in formare?

L-am intrebat pe A., nimic imbucurator. Si-a acceptat rolul de frate cel mare pentru ca evident, nu avea ce face. Fratii sunt pusi in fata fatpului implinit. Mi se pare cam aiurea ca li se mai si da iluzia deciziei "vrei un fratior sau o surioara? nu? ei lasa ca o sa iti placa". A fost un frate mai mare bun. A fost o dadaca, a schimbat, sters, plimbat, l-a si batut pentru ca nu stie exact de ce, dar l-a batut, a vegheat intermitent asupra celui mic pna cand cel mic a ajuns dublu cat cel mare si si-a luat zborul prin alte tari. A facut asta pentru ca "asa trebuie". A facut asta consecvent, cu rabdare. Deci a fost un frate mai mare bun, da? Si atunci de ce nu jubileaza?

Si totusi nu cred ca asa trebuie. Ma jigneste ideea ca Alex ar putea ajunge bona neplatita a unui frate mai mic. Una e ajutorul ocazional, cerut spontan si oferit constient, si alta e impunerea unui rol nemeritat de greu pe umerii unui alt copil. Copiii n-ar trebui sa legene pe picioare ore in sir un bebelus pana adoarme. N-ar trebui sa creasca alti copii. Nu in viata mea, nu in lumea mea. Copiii n-ar trebui sa iasa afara si sa il pazeasca pe cel mic pentru ca el e mic, ei sunt mari. Iar daca mama nu poate ea sa si-i pazeasca sau legene pe amandoi, atunci mama poate ar face bine sa se intereseze de masuri contraceptive in loc sa transfere indatoririle sale in carca celuilalt copil. Responsabilizarea copiilor se poate face si altfel. Da-i o pisica sa ii dea apa si mancare, pune-l sa planteze o floare, invata-l sa isi curete singur camera, implica-i pe amandoi in gospodarie, cumparaturi, decizii, dar nu le pune in brate un plod jumatate de zi, for fucks sake. Nu cu gestul asta napoleonic de "asta e, trebuie sa accepti, iata, sunteti  doi si ghinion, tu ai iesit primul", pentru ca si tu si eu stim ca nu a venit o barza gigantica pe un geam si vi l-a adus pe al doilea deci deturnarea completa a resnposabilitatii e ipocrita.

Bun, deci am punctat si asta. Daca voi avea mai multi copii, nu-i voi impune lui Alex sa ii creasca. Imi voi reaminti ca eu i-am vrut, eu i-am facut, deci eu trebuie sa le port tuturor de grija. Si daca totusi in pofida celor mai bune si echitabile intentii ale mele, ma trezesc ca il prefer pe al doilea? sau pe al treilea?In momentul de fata Alex e unic si perfect. E minunat, de la felul in care i se impletesc genele manunchi, pana la felul in care silabiseste. Si daca fac un copil cu gene si mai lungi? Sau care vorbeste mai repede, sau care e mai dragalas, sau mai cuminte, sau doarme mai bine, sau sau sau si nu ma pot opri sa nu observ.Pentru ca fiecare mama opbserva diferentele totusi; ma luasem de altfel de la articolul asta ar Marei Wagner. Care cu inima usoara si blandete, dar si spirit de observatie, puncteaza diverse milestones, asta facea asta la varsta asta, astalalta nu, in schimb face asta. Ei, eu cand incerc sa raportez asta la propria mea viata, ma sperii. Toti copiii sunt diferiti. Si daca urmatorul e diferit de primul intr-un mod care m-ar face sa il iubesc mai mult?

Mda, deci astea sunt temerile mele reale, cele mai mari. Imediat dupa asta vin si grijile de ordin financiar. Asa e, copiii cei mici pot purta haine de la cei mari, dar nu vesnic. Asa e, daca alaptezi, dormi cu ei in pat, accepti haine si jucarii de la alte persoane cu copii si nu cumperi toate rahaturile din reclame, economisesti sute de lei. Ca si mine. Copilul asta ne-a costat (ce termen urat, in contextul asta) pana acum, in doi ani de zile, mai putin decat cainele, cred. Dar cat timp? Doar n-o sa-i alaptam pana in facultate? Doar n-o sa dormim impreuna pana la insuratoare? Doar nu se vor multumi doar cu zambete, hrana si pace mereu. Mie una primii 5-7 ani mi se par intr-adevar ieftini tare - daca accepti sa-ti folosesti capul si propriile resurse. Insa dupa asta? Dupa asta vin dorinte, dpa asta vin sperante, dupa asta isi doresc sa aiba un anume tip de haine, sa incerce o anume activitate, sa poarte haine noi si nu de la varu Vasile sau vesnic de la fratele cel mare, lalaite dar "ce-are draga, le calcam si sunt ca noi". Dupa asta incep scoala, cardul de materii, manuale, dupa asta poate , mai stii, vrei sa NU ii dai in cloaca asta care a ajuns invatamantul de stat si vrei sa incerci pe cel alternativ sau privat. Ce fac atunci? Ce voi face atunci daca realist vorbind eu probabil mi-as permite sa cresc bine un copil, asa si-asa doi si nasol rau trei, dpdv financiar? Cum tin 2 copii la facultate? Cu ce bani sa duc trei copii la inot? Nu-i intreb pe altii, sincer, e treaba lor, bravo lor daca pot si au cu ce; ma intreb pe mine, ajunsa la o varsta la care nu mai visez ca ma calca masina trezoreriei. Imi voi permite? Care sunt sansele sa imi permit sa le ofer confortul unei vieti sigure, fara amaraciuni din lipsuri?

Mi-a povestit o doama ca baiatul ei cel mic era amarat inainte de banchetul de la BAC ca n-aveau de unde sa ii dea un ban. S-au certat, ea repetand mereu "daca n-am, n-am" iar el a intrebat "si daca tot n-ai, de ce m-ai mai facut?", moment in care ea l-a palmuit replicand cu mandrie indignata "de asta!"
Mie una nu mi se pare asta o intrebare nelalocul ei. Dimpotriva, ma pregatesc temeinic pentru ea. Si sper sa primesc reprosul asta cat mai tarziu si cat mai rar. Nu indraznesc sa cred ca niciodata.
Ma deranjeaza glorificarea nasterii in fata copilului. "Trebuie sa-mi fii recunoscator ca te-am nascut!" mie imi suna a "trebuie sa-mi fii recunoscator ca nu te-am avortat". Ce e nasterea, un hatar pe care noi parintii, in prea mare mila noastra, il facem copiilor? Ne-au cerut sa se nasca? Au stat cumva in noapte in spinarea noastra, la ceas de seara, pandindu-ne ovulatia si implorand "haideti, dati din buci acolo, chiar imi doresc nespus sa ma nasc, e cea mai mare dorinta a mea, stiu ca nu merit dar va rog, in marinimia voastra, faceti-ma si va voi fi vesnic recunoscator" ?
Si atunci de unde prostia asta cu recunostinta copilului pentru simplul fapt ca a fost facut si nascut? Conceptia se presupune ca a avut loc de comun acord inte doua persoane constiente si responsabile. Daca n-a fost cazul, cu atat mai rau. Ciocul mic si incearca sa nu mentionezi copilului tau ca s-a nascut ca urmare a unui rateu contraceptiv. Nasterea e urmarea fireasca a sarcinii, chiar daca injuratura romaneasca cea mai frecventa e un fel de inversare a acestui proces, sa fim seriosi, daca ai ramas insarcinata si totul merge bine , nasti nu pentru ca ai fi tu vreo mare miloasa de hatarul plodului, ci pentru ca aia e, asa se termina povestea.

Si uite-asa. Decizia de a avea copii este doar a noastra, ca parinti. Ne priveste pe noi. Noi suntem responsabili de urmarile ei. E o decizie care ne priveste si pe care trebuie sa ne-o asumam. Iar eu ma foiesc si ma framant si nu stiu decat ca vreau, dar nu stiu daca pot, daca merit sau daca e bine. Si principalul motiv e ca ma tem groaznic ca Alex sa nu devina vreodata, fie si pentru o fractiune de secunda, celalalt.

Read More

09 February 2013

Ghiveci de ganduri

Draga cititor mai vechi. Ma stii ca sunt cu mintea-n sapte parti si ca de ma nasteam pe meleaguri de Uncle Sam pline, probabil eram trecuta pe Ritalin din frageda pruncie. Scuza-mi ghiveciul de mai jos.
Draga cititor mai nou. Daca tot esti cititor, citeste dracului mai sus.

Dezvoltand putin pe tema ideii mele cum ca oferitul de hrana, intr-un anumit context, e o forma de dominare casnica, inclin sa cred ca se intoarce la radacina actului hranirii, unde cel hranit era vulnerabil, recunoscator si  receptor (pruncul) iar cel ce hraneste este atotputernic, ofera, deci are, detine sursa de hrana si de viata - parintele.
Ma tot gandesc la indemnatul asta obsesiv dar ia si mananca, mananca, mananca". E posibil sa suplineasca si un gol conversational; o gazda nu atat de elocventa sa nu stie cu ce altceva sa iti umple gura si tie si siesi in afara de sarmale. Dar insist sa cred ca e mai mult de atat. Undeva acolo e un soi de dominare din relatia hranire - hranit. Sotul meu evita cu obstinatie sa se lase hranit adica sa manance la masa cuiva, in casa cuiva. Odata cand ne-a gatit cineva abia a gustat. Daca-l iei la intrebari, nu va sti sa spuna de ce are aversiunea asta. Si totusi inclin sa cred ca undeva testosteronul i se incarliga in forma de spinos semn de intrebare, de suspiciune capoasa si respinge astfel forma asta nutritiva de alint / dominare. Cand vine vorba de restaurant, cu cat mai impersonala e servirea, cu atat mai slaba dominarea. Esti la fast-food, astepti la rand, reciti ce ingrediente vrei, ti se trantesc repede in fata niste chestii identice. Esti la un restaurant? Apare un chelner, iti arata un meniu, iti sugereaza ce sa mananci, iti ofera farfuria, se intereseaza onctuos de satisfactia ta gustativa. Zdrobitoare e dominarea in casa altcuiva. Nu poti alege meniul, nici portia, nici suita si cu cat e mai gustos cu atat gazda triumfa iar tu te guduri ca un catel mic. Mic si satul.Tot ce poti face e sa refuzi, ceea ce se considera nepoliticos si duce de altfel la reactii sincere de regret cu o oarecare unda de iritare.
Mi-a venit ideea asta citind pe un forum cum o nora, aflata de altfel la cutite cu soacra-sa, i-a dibuit in timp punctul sensibil, care o face pe biata batrana sa fiarba in suc propriu si ii scurteaza ce ani o mai avea, clocind preinfarcturi in valuri de colesterol si fiere. Nu mananca atunci cand e la soacra acasa.
Si de ce s-ar infuria atat soacra cand nora cea perfida pe care oricum nu o suporta NU ii mananca la masa si NU ii macina din resurse? Pai de ce nu s-ar supara, revin eu cu incapatanare pe teoria mea, daca insasi masa si gestul de a o hrani nu reprezentau direct dominarea , modul de a o reduce la stadiul de prunc, de cel-ce-primeste-hrana-mea.
La Cina cea de Taina Iisus isi desavarseste superioritatea ca faptura divina asupra apostolilor sai lumesti, devenind hrana si ridicand astfel actul hranirii pe ultima sa treapta.
Mda, si cam atat pe tema asta. Ar mai fi de zis si de perorat si de inflorit. Acu' nu va luati si voi dupa mine, vine Pastele in curand, vine suita de mese festive, de matusi gospodine si de fripturi si oua fierte, ar fi ridicol sa stati cu matele ghioraind, aparandu-va darz demnitatea si inceputul de ulcer. Lasa, baga la mat. Ce mai conteaza de ce primesti. Eu una accept intotdeauna invitatiile la masa, exceptand din partea unor persoane care ori gatesc infiorator de prost, ori gandesc infiorator de putin. In rest, mi se rupe de posibila lor dominare subversiva de care probabil nici nu-s constienti. (Plus, e doar o teorie. Chillax, lasa polonicul jos, draga cititor.)

Inca o idee pe marginea caruia doream sa dezvolt de mai demult; discutam cu o prietena despre un anumit blog, al unei anumite doamne. Imi spune: "o plac, o citesc de ceva timp, desi multe femei se plang de vulgariatea sa in limbaj. Indiferent de ideile sustinute, nu pot trece peste anumite sclipiri ale limbajului sau licentios si cand am postat pe Facebook ceva scris de ea, la cateva secunde dupa au aparut comentand ca le displace limbajul ei"'.
O citesc si eu pe tanti aia, recunosc, de mult mai putin timp decat ea pe mine, si sincera sa fiu comparativ cu ce porcosenii scot eu uneori, ea e o maicuta florentina. Insa cunosc placa. Mi-a fost servita si mie.
Eu le zic panselute astora. Le detest. Infiorator de mult le detest. Niciodata nu vor vedea fondul de forma si sunt genul care speculeaza orice polemica si argumentatie pentru a se agata de un mic colt, fie limbajul, fie un inchipuit atac la persoana, fie un inchipuit atac la o alta categorie de persoane careia decid brusc sa le devina Jeanne D'Arci [sic] si pe scurt, indiferent de polemica, indiferent de subiect, de la politica la religie, de la copii la cum sa fierbi un kil de lapte, vor exploda in palpitatii scrise si lacrimi tastate. Se vor declara jignite, umilite, inspaimantate, ba de ideile sustinute, ba de limbaj, ba de vai, parca mi s-a parut. Un fel de  "aceste cuvinte ne doare" umflate cu heliu si devenite dirijabil in lungul si gaunosul lor periplu.
Revenind la limbaj, nu stiu ce sa zic. Hai sa zicem ca daca e un text porcos dintr-un capat intr-altul ok, atunci te ingretoseaza sau daca are o vulgaritate sau violenta absolut gratuite - ca intr-una din piesele de teatru romanesti din primul deceniu post-decembrist. Insa poti sa simti , efectiv, cand o panseliuta e la vanatoare de cuvinte murdare. Spicuieste paispe pagini elocvente, citeste rabdatoare randuri peste randuri, argumente, idei, citate, si gaseste sa zicem la a 15a pagina alineatul 3  un "ce pula mea". Aha! tresalta panseluta, asta cautam.
Si ce e de fapt iritant nu lamentarea in sine cat scopul sau. Care scop nu e de a infiera si cenzura scarbavnicele scriituri sa mai scoata capul din tiparnitele internetului, ci de a evidentia, prin contrast si vaicareala, cat sunt de pure si virginale intr-ale cugetului aceste adevarate matroane contemporane. Dar vai, unde mi-s cavalerii sa imi sustina salele cambrate intr-un delicat lesin. Aer, aer, saruri, ostenii mei, miasmele acestei hade fiare mi-au inmuiat genunchii de scolarita. Himenul meu lingvistic se simte amenintat de pulimea din aceste randuri. Inca putin si dau un strigat, eu nu stiam de existenta acestor cuvinte si acum mi se vor intortochea in urechi si le voi visa la noapte, involburandu-mi pasnice vise caste. Caci eu sunt de-a pururi nefut  bine-crescuta si educata domnita Panseluta.
Mda. Ce sa zic. A se scuti, a ne lasa. Am avut parte de reactii din astea la majoritatea chestiilor scrise mai cu naduf. Cum ar fi articolul despre Secom sau despre Bereanda. Cum n-am de gand sa candidez la vreun premiu de popularitate prea curand, recunosc ca numai de tuflit panselute nu m-am ingrijorat cand am scris.
Ar mai fi o chestie totusi. Pe de o parte, vulgaritatea verbala controlata (adica nu scris pe garduri si nu urlat dupa femei pe strada), intr-un spatiu privat, cum ar fi propriul blog sau propria dumitale camera, serveste drept supapa in mod excelent. Am mai scris pe aici despre asta. 

Mai aveam ceva de zis dar am uitat ce. Uite iarasi avantajul unui blog fara standarde calitative; incepi cand vrei, termini cum poti.





Read More

07 February 2013

Mda.



...si cand sa fur si eu o ora de somn, daca tot ne-am trezit la 6 si puteam lucra de la un prudent 8 jumate, a wild bormasina appears.

Pentru alte povesti de viata la fel de minunate si roz, click aici.

ETA1: eu ca eu, dar barbat-meu dupa tura de noapte cat de fericit tre sa fie.

ETA2: Sa mor io daca nu-s DOUA bormasini, se tanguie si se haraie in tandem, dialogheaza in bormasineza.

ETA3: vai, pica-ti-ar Luvrul in cap tablou cu tablou de dobitoc sinistru cu bormasina cu tot. Ce cacat poti sa tot gauresti de DOI ANI DE ZILE, cred ca are casa svaiter deja.
Read More

15 January 2013

Maxim

Agramatismul din jur nu inceteaza sa ma surprinda. Vorbesc serios. Fix cand credeam ca le-am auzit pe toate si ca mai stupid nu poti poci propria limba materna, cineva de undeva simte nevoia sa ma contrazica si da drumul altei dume, care devine in scurt timp norma sociala pentru un segment dezolant de majoritar al populatiei.
Ce e mai iritant e ca de intrat in vorbirea uzuala (gresita) intra rapid, viral chiar, dar de iesit mai greu sau deloc. Se tot aduna acolo, ca bubele pe obraz, si nu se dau stoarse nici batute.
Pot sa jur ca a fost o vreme cand nu erau atatia care foloseau "deci" la inceput de  fraza. Ca si "decat un mar". Ce ma surprinde e rapiditatea cu care forma noua SI AGRAMATA si stridenta si cacofonica si ridicola si stupida e imbratisata. Haa, decat un mar?! Decat un maaaarrrrr!! si in trei saptamani auzi peste tot, "decat un chil da pere vreti?" "decat niste cartofi am mancat", "vreau decat sa ajung cu bine acasa".
Acu e maxim. "Imi place maxim berea". Tu ce frumos te-ai tuns, maxim ma bucur ca iti sta bine. Vai fata, e maxim de misto clubul ala.

Ce pana mea e cu voi, ba? da un tic verbal de a folosi cuvinte ca exhaustiv, principial, prioritar, apologie n-ati capata. Sau o manie incredibila de a pune cratimele la locul lor. Sau un mancarici in cur de a face odata acordul intre subiect si predicat.

 Deci maxim de talambi mai sunteti, pot decat sa va urez succesuri la cules si alte tampenii din putul gandirii.

P.S. Daca prind pe careva ca-mi zice "imi place maxim cum scrii", ii fac curul trombon.

Edit: o cititoare miloasa mi-a atras atentia ca totusi in trombon se sufla. De acord.  Atunci tambal, nu trombon.  Nu editez totusi, pentru ca propria tampenie mi se pare epocala.
Read More

11 January 2013

Teorii: "It takes a village to raise a child"

Am si eu teoriile mele. Deloc bine documentate, doar ganduri rumegate dintr-un colt in altul al mintii, presupuneri, deduceri. Uneori se leaga, alteori nu. De cele mai multe ori aflu ca am descoperit apa calda, anume ca teoriile mele sunt de fapt stiute si banale de 'jde ani de zile. Nu-mi pasa; sunt ale mele. Eu le-am clocit, si faptul ca in alte colturi ale lumii au existat cloace care au oferit teorii identice doar imi intareste o inspaimantator de nefondata parere de bine despre mine.

De exemplu, legat de cresterea copiilor. Stii ca se zice "it takes a village to raise a child". Multa vreme am crezut ca e ceva ironic si se refera la implicarea nedorita a tuturor in viata ta si a copilului tau. Recent am inteles ca nu. Recent, adica de 2 ai incoace de cand sunt mama. Chiar asa e, it should take a village to raise a child.
Nu cred ca e natural sa crestem si sa traim asa cum traim acum, in nuclee mici, familiale, despartiti fizic unii de altii prin ziduri si kilometri si unindu-ne doar prin telefoane, Facebook si cine festive de Pasti. Eu cred ca omul este facut sa traiasca in comunitati mult mai stranse, la gramada. In trib, in grup, in sat, in ce-o fi. Se mai poate asta? Ma indoiesc. Imi doresc asta? Sa fiu sincera, nu, recunosc ca felul asta de a trai imi place, doresc sa NU se bage oricine in viata mea, accept cu suspiciune vizite inopinate, ma uit discret la ceas, ma ia cu lesin cand ma gandesc la urmatoarea reuniune galagioasa de familie si tot asa.
Dar e normal? nu.
De aici si imensa vinovatie si presiune pe care o resimte o mama in special in primii ani de viata ai copilului. Eu chiar nu cred ca asa am fost noi facuti sa crestem. chiar nu cred ca tanara mama homo sapiens isi lua copilul si cerea concediu de maternitate, intrand in izolare timp de un an doi, timp in care se dadea cu capul de poeretii pesterii incercand sa se prinda de ce plange cel mic sau cum sa-l alapteze.
Cred ca nastea si statea cateva saptamani sa se dumireasca de noul sau statut si de existenta noii galme de puf din bratele ei. Apoi cred ca, in mod complet natural si firesc, isi introducea puiul in cercul sau social.Da, fix ca o maimuta sau ca un elefant-mama sau ca o iapa  sau ca o leoaica sau ca orice alta femela de pe lumea asta integrata intr-o structura sociala, isi prezenta puiul comunitatii sale.
Dupa care se integra intr-un grup de alte proaspete mame. Cam ca africanca din filmul Babies, pe care vi-l recomand, apropos. Avem si acum grupuri de mame, problema este ca in grupurile actuale, fie ele fizice sau virtuale, ajutorul se rezuma la clantanit steril si la dat sfaturi contradictorii care incep cu "asculta-ma ca am 3 copii" . Cand spui ca "it takes a village to raise a child"  nu inseamna ca "it takes a village to teach you ow to raise a child". Inseamna ca respectivul copil poate mai era uneori alaptat de mama altui copil - sintagma frati de lapte s-a pierdut de tot si acum alaptatul altui copil decat cel propriu umple de o oroare nejustificata majoritatea lumii moderne. Inseamna ca poate se juca sub supravegherea unei matusi alaturi de verisorii sai. Inseamna ca ma-sa mai primea un blid de mancare de la o vecina sau ca alta vecina ii mai spala vreo rufa cateodata. Si uite asa. Inseamna ca in loc sa il lase priponit intr-un echivalent arhaic al cresei, poate ma-sa il lua agatat de  gat dupa ea, ca bunica mea, si la claca, si la prasit, si la hora. Si de acolo dintre carpe, cu nasul in tata si ochii cascati, cel mic invata, vedea, absorbea.
Acum vrand nevrand o mare parte din noi trebuie sa mearga la munca 8 ore pe zi, plus / minus minim o ora de ajuns acolo sau plecat de acolo. In timpul asta platim pentru ca diverse institutii cu multe stampile sa ne tina copiii. Eu gasesc ca tot e o alternativa mai buna fata de bona sau bunica, fata de izolarea in casa, mai precis.Daca aveti insa bone sau bunici plimbarete, prietenoase, care se fataie prin sat, au prietene cu alti nepoti, atunci e bine. Poate chiar mult mai bine. Izolarea nu e buna in nici un caz, nici pentru mama nici pentru copil.
Pentru mama e extrem de daunatoare claustrarea asta dupa nastere. Eu am umblat lela dar singura cuc aproape tot anul petrecut in concediul maternal. Simteam nevoia sa ies, sa colind, sa umblu. In acelasi timp, aveam cerinte si dorinte contradictorii. Ma infuriau si imi repugnau cei care veneau sa imi dea sfaturi, nepoftiti. In continuare nu-i privesc cu ochi buni dar acum macar realizez ca ei sunt ultimele resturi dintr-un sistem functional si natural. Le multumesc pentru sfaturi si aleg pe urma daca sa le urmez sau nu. De obicei sunt tampenii, dar uneori mai primesc si cate o idee buna.
In acelasi timp aveam nevoie disperata de ajutor. Era nenatural sa fiu singura. Era istovitor sa ma trezesc noaptea din 2 in 2 ore si apoi sa ma tarai prin parc sau prin casa toata ziua. Era frustrant sa nu am timp de nimic. Era umilitor sa nu apuc sa fac o baie. Era infiorator gandul ca asa trebuie sa fie, si ca sunt un soldat intr-o cruciada, ca nu trebuie sa misc sau sa plang in front. Ca asa-i viata de mama.
Si totusi nu asa e viata de mama si nu asa ar trebui sa fie. Am o prietena, anume Forfecuta, care cu un tulburator tact a inteles de ce anume are nevoie in primul rand o mama de prunc mic.
Intr-o zi mi-a plimbat copilul in pauza ei de pranz si am apucat sa fac o baie pe indelete.
In alte zile - multe altele - mi-a livrat borcane cu mancare gatita.
In altele a venit si a stat cu Alex cat m-am vopsit.
Si in sfarsit, la aniversarea casniciei noastre, ea si barbat-su s-au plimbat cu Alex al meu prin parc, cat timp eu si al meu sot ne-am cinstit cu o bere.
Mai am o prietena in cartier care, desi grozav de stresata si speriata de idee (si eu as fi fost la fel) mi-a tinut copilul 2 ore, cand aveam o sedinta si oricum am incercat chiar nu aveam cum sa fac si nici de acasa nu puteam intra in call.
O mai am si pe soacra-mea, cu care ma harai vesnic de cand a aparut copilul asta, dar care totusi iarasi vine cand ne arde maseaua in gura si ajuta cand poate si acele una doua dati pe an cand apare sunt foarte bune.
Nu cred ca ar trebui despartit un copil de mama sa pe perioade lungi de timp. Saptamani, luni. De fapt, nici zile, cred ca ar trebui la final de zi amandoi sa se regaseasca cumva. Insa nu cred nici ca ar trebui sa perseveram in a impune ideea asta, ca maternitatea e ca o piatra mult prea grea legata de gat, ca e normal sa suferi singur si in tacere. Si ca singurul ajutor primit e sub forma de informatie. Aiurea. Informatia ti-o poti lua singura de pe forumuri si grupuri de FB si alte alea. Nu informatia o sa-ti lipseasca ci somnul, linistea, mancarea, curatenia. Si din cand in cand, macar jumatate de ora de pauza , de limpezit mintea, de facut altceva. Ai nevoie de altii, ai nevoie de acel rest al satului, nu de babele boscoroditoare care nu pun mana sa faca nimic, ci de cei care ajuta practic, cu gesturi simple dar care valoreaza enorm.
Deci da, daca as putea, as reface acest tip de comunitate care creste copii la gramada si da sfatri putine dar multe maini de ajutor. Cred ca putem de altfel cu totii, putin cate putin. Putem face noi cumparaturile in locul unui proaspat tatic livid, cu cearcane pana la brau, putem sa ne oferim sa plimbam un carucior sau un sling cat timp o mama vestejita de nedormit trage un mic pui de somn. Putem gati si pentru altii si mai presus de toate, putem sa invatam ca e normal si natural sa primesti ajutor.

Read More

06 January 2013

Un fleac, l-au huiduit.

M-am laudat in doua postari consecutive ca n-am televizor si in a treia am ocazia sa ma si felicit. Nu m-as uita zilele astea nici de frica. Citesc chestii scrise de oameni care au vazut, s-au uitat, si imi repugna doar ecourile la a doua mana. Asa cum ti se face greata cand iti povesteste cineva de o musca gasita in supa.
Ce-am inteles eu din ce am citit si mi s-a povestit:
A murit Sergiu Nicolaescu, pe care eu il stiu drept un foarte prolific regizor roman. Nu stiu daca mai era si monstru sacru, monstru acru sau nu, cunostintele mele in domeniul artelor vizuale sunt mult prea limitate pentru a face asemenea aprecieri.
Tambalaul a pornit de la faptul ca in locul obisnuitului ritual de inmormantare cu schelalau, spagi, popi, burti, tigani, bomboane, coliva, lume multa, poze cu mortul, bani pe ochi si multe alte datine duioase si sensibile ca si sufletul nostru de ciobanas mioritic zoofil, s-a optat pentru incinerare.
Moment in care B.O.R. a luat atitudine. De ce ar lua atitudine un cult religios intr-o tara laica fata de felul in care o familie opteaza sa fie inmormantat (sau nu) un membru al sau, nu inteleg. Nu ne nastem cand vrem pentru ca pleaca medicii in concediu sau ne doresc mamicile Capricorni, asa ca trantim cezariene la cerere mai multe ca in intreaga Europa. Nu traim cum vrem pentru ca guvernul, lenea, UE, ailalti, soarta, banii, viza, inflatia, boala, sistemul. Nici de murit nu putem muri cum ne tuna?
Ok, sa luam de bune argumentele sau mai bine zis somatiile reprezentantilor BOR. Cum ca ar echivala cu sinuciderea procedeul de incinerare, ca gravitate sau in orice caz, echivaleaza cu pierderea sansei la reintrupare eterna sau viata vesnica sau alte mamaligi cu rahat si perje.
Deci cei 'jde mucenici incinerati din calendarul vostru sa inteleg ca se vor infiripa pe lumea cealalta sub forma de matreata divina, cel mult.
Sa presupunem ca sunt doar niste conspirationisti pricajiti cei care au sesizat (cu tot cu mine) ca daca incinerarea devine o practica uzuala, BOR si trepadusii sai s-au lins pe bot de destul de multi bani, considerand tot tambalaul unei inmormantari cu dichis, taxele fara de chitanta, prihana sau numar de inregistrare si tarifele cuviosilor. Nu tu popi, nu tu dascal, nu tu tigan cu trombon, nu tu pom, coliva, colaci, prospape, pomana, poduri, praznic, eventual parastase. Pai ce e asta, ai murit si gata? Fara noi? Nu se poate.
Si cred ca asta a fost si problema boborului adunat sa caste gura. Capacul pus, ah, dar cum sa nu le lasi sa ne uitam la el! Bomboane nu ne dai, praznic nu faci, poze nu ne lasi sa facem cu el? asa mort, vanat verde cum e. Huo, mnezaii ma-tii de necrestina cu prapurele si cadelnita cui te-o pus sa il incinerezi! zise nea Ghio, stergandu-si mucii cu naduf si bagand o cruce mare, ostentativa.

Nu stiu daca am mai mentionat asta, dar mi se pare de o morbiditate incarcata de violenta latenta si prostie distilata sa te duci sa casti gura la mort. Daca citesti in momentul acesta aceste randui si obisnuiesti sa te duci sa casti gura la diversi necunoscuti pe catafalc, sa numeri lacrimile vaduvelor si bomboanele de pe coliva, ei bine esti un mare dobitoc. Esti probabil si mistic, incult, nu mai educat religios ca mine dar foarte superstitios. Te speli rar pe maini si doar accidental printre picioare, faci cruci multe, tii posturi putine si refuzi cu obstinatie sa iti amintesti ca niciunul dintre posturi nu se mai pune daca ai mintit, ai injurat sau te-ai futut in perioada respectiva. Asta explica si capacitatea ta procreatoare de altfel. Daca te blesteama o tiganca intorci si tu cu injuraturi intreite dar undeva, in adancul noptii, si tu si eu stim ca te pisi putin pe tine de frica.
Esti mic, chircit si fricos. N-ai viata, deci o traiesti pe-a altora, cu imprumutul. Lingi articole despre vieti sexuale ale unor fiinte pentru care vei fi vesnic indeziderabil. Aspiri lacom stiri stupide despre oameni in locul carora ai vrea sa fii si obiceiurile lor culinare sau calatoriile lor la munte. Idolatrizezi banii si te targui fricos cu doamne doamne, aprinzand lumanari sub pretextul cererilor de sanatate si smerenie, insa speri, speri, speri ca intr-o zi vei tine si tu doua curve minore pe genunchi, ca Tantareanu. Cand crapa vreunul din oamenii pe care i-ai vazut pe sticla, te duci sa casti gura. Sa te ingramadesti, sa-ti freci coatele, sa holbezi ochii puchinosi la cosciug. Cumva faptul ca ala marele si desteptu' si celebru' e acum ghemuit, galben si teapan iar tu, asta prostul si nestiutul esti viu si-ti iei coate in gura si calcaturi pe bataturi sa-l vezi te umple de un zvac fierbinte dar rusinos. E ca atunci cand in autobuz te freci cateodata de cucoane care miros frumos si te faci ca te leagana tangajul. Ti-e rusine dar nu te opresti. Te uiti si cauti din ochi sotia, mama, fiica, fiul , copilul, intrebi in gura mare "ala e fi-su? ala cu caciula?" , apreciezi ca un geambas in padoc "ce bine se tine baba", apreciezi si  te intinzi sa vezi lacrimi si tanguieli. Te unge pe suflet suferinta altora, te invioreaza, ti se ascut coltii.

O sa mori, ba. O sa mori nestiut de nimeni. N-o sa se uite nimeni sa-ti vada mecla ta de prost in cosciug. N-o sa te tina nimeni minte. N-o sa-si doreasca nimeni sa o vada pe nevasta-ta bocind. O sa mori cu gandul la viata altora. asa cum viu fiind te-ai ingramadit sa te incalzesti la lumanarile altora.

Read More

22 August 2012

Apel la decenta

Doua morti au intunecat saptamana aceasta.
Prima a murit o mamica. Nu o cunosc personal, nu am stat de vorba nici macar in spatiul virtual pe nicaieri; i-am citit cu atentie insa acum vreo 2 ani (cred) un thread despre alunite si cum sa fim atenti la modificarile lor. Pentru ca ea de la o alunita a facut cancer. Si da, pe scurt, dupa o suferinta lunga, s-a stins saptamana trecuta, lasand in urma un sot si doi copii mici.
Acum am aflat si de Bibi. S-a stins si el. Mi-e extrem de ciuda si scarba fata de mine, pentru ca mi-am permis sa cred ca toata lupta se reduce la ceva mercantil si cuantificabil. Mai precis, dupa SMSuri de 2 euro , campanii, etc, in care am participat si eu cum / cu cat am putut, am crezut ca a scapat. Atata ne-am bucurat ca s-a adunat suma pentru transplant, de parca in asta ii statea viata micutului. Am rasuflat usurata si mi-am permis nerozia si aroganta de a-mi spune ca gata, s-au strans banii, e bine, pfiu, a mai scapat unul mic.
Ei bine nu tine de bani.

Si acum sa revin la oaia mea cea neagra si funesta. La subiect, care e de data asta un subiect grotesc si jignitor pentru oricine. Credeti-ma, pana si pentru cine il scrie.

Oameni buni. Cand va transmiteti online mesajele de condoleante, aveti putina decenta. Nu mai folositi smillies. Scrieti cat de cat corect. E groaznic si ingretosator sa vezi "omg knd am auzit k a murit bb am plans QQ :(( :(( :((". Tie daca ti-ar muri copilul sau mama sau sora sau tatal, ce i-ai pune pe cruce sau pe piatra de mormant? "OMG WTF WHY"?

Emoticonurile (smillies) intr-un mesaj de condoleante, indiferent de mediul  in care sunt transmise, sunt grotesti, prostesti, jignitoare. Invata sa scrii "imi pare rau". Invata sa scrii "sunt alaturi de tine". Invata ca limbajul scris poate transmite o stare, nu semne de punctuatie care alaturate simbolizeaza o moaca plangareata. Invata sa respecti. Daca ti-e lene sa scrii complet, corect, nu mai scrie deloc. Iti poti imagina o coroana funerara cu smillies? Asociaz-o cu persoana cea mai draga tie, cu mama ta, cu copilul tau, daca ai. Cum ti-ar fi?

Inca ceva grotesc si care denota o curiozitate tampa, morbida; cerutul de detalii. Da cum a murit, Da cand. Da de ce. Da a mai zis ceva?
Ce e cu voi?

Si falsa empatie; incapacitatea de a empatiza sincer si proiectarea egoista a propriilor probleme fix in miezul durerii cuiva. De ce simtiti nevoia sa scrieti ca vai, cand am aflat, am plans, n-am dormit 3 nopti, am luat 3 paracetamoale si m-am uitat pe poze. Ok, asa a fost. Dar cum indraznesti sa te victimizezi tangential, cum poti crede ca unei mame ramase fara copil sau unui copil ramas fara mama ii poate pasa de palpitatiile tale de bocitoare pe Facebook?
Asta conteaza? Cat suferi TU, afland de suferinta altuia? Ce e asta, e un concurs abject de insirat suferinte in lant, de afirmat empatii grotesc umflate si traume cauzale?
Chiar si acum, tot despre tine e vorba?

Din aceeasi categorie, insistenta imbecila in a obtine o reactie, ceva, de la careva din cei atinsi direct de trauma. Intrebat mama copilului (cu tag cu tot, sa se vada ca TU ai intrebat) "dar ce s-a intamplat?" . Cerut cu o cruzime fara margini confirmarea dezastrului "spune-mi ca nu e adevarat".
Si motz in aceasta piramida de cacat uman, un comment , unde altundeva decat tot pe FB, "sper ca e o gluma proasta".
Serios. Atat ti-a invartit mintea aia? Expresia asta pe care hai, poate poti sa o folosesti cand auzi ca de desfiinteaza TVR Cultural, nu cand te adresezi direct unui parinte ramas fara copil. Cum gluma proasta? Cine dracului face asemenea glume proaste? Ce mama scrie "mi-a murit copilul" si apoi adauga "hihi, joke"?

E bine ca reactionati, e bine ca sunteti alaturi. Dar faceti un efort si oferiti mai putini muci si mai multa decenta. Din respect pentru cei care nu mai sunt si familiile lor.
Read More

22 May 2012

Amice, esti un dobitoc.

Trebuia sa platesc intretinerea. Intre 8 si 9. M-am invartit o ora cu Alex ba in sling ba pe jos pe tricicleta ba de manuta. Nimic.
Vizavi, trei fetite zgomotoase cromatic si auditiv, pe role, in parcarea interioara - goala - a unei firme, supravegheate de un domn carunt.
Apar 2 baieti pe role, vor sa se alature, fetitele chiraie dramatic si domnul carunt ii indeparteaza. Fetitele se aduna multumite intr-un coolt si ciripesc victoria. Mie imi vine in minte "For the Birds" - Pixar.

"Toti prietenii mei sunt acolo"
Cobor ochii si dau de un baietel plinut, aproape ciocolatiu. Cu sprancene negre, burtica si ochi catifelati.
"De ce nu mergi sa te joci cu ei?"
"Pentru ca nu am voie. Individul acela mi-a vorbit urat si nu imi permite."
Ma foiesc mental, surprinsa de dictia bizara. Ma uimeste dictia copiilor "de azi" si alegerea cuvintelor, intonatia. Copiii care sunt lasati prea mult la tv sunt atat de usor de ghicit, parca ar purta un tricou cu "Disney is my only friend". Recunosc de la o posta exagerarea vocalei, limba de lemn a traducatorilor si intonatia scartaita a actorilor care dubleaza. Fuck Disney.
"Nu te lasa sa te joci acolo?"
"Nu, m-a gonit." Si genele lungi se pleaca asupra ochilor, intr-o tristete dezarmanta.
"Ai facut ceva?"
"Nimic, m-am dus sa ma joc doar."
"Individul" e portarul care ma spioneaza mohorat de dupa baricada de sticla a usii de la firma. Cica l-a facut nesimtit si principalul motiv pentru care l-a gonit e ca "pentru ca nu stiu sa vorbesc". Ce porcarie. Dau sa trec strada sa ma iau de el dar apoi imi reamintesc ca in fond e un spatiu privat. Hm. Atunci alea mici de ce se joaca acolo? Ce-o fi avut cu asta micu, i-o fi zis vreun neologism care l-a pus in dubii. Sau o fi tigan. Ma mai uit odata la baiat, e brun cu accente de catifea si desi tenul pluseaza, accentul si atitudinea nu fac parte deloc din specificul natiei. Un copil de tigan (si acu scuzati rasismul) l-ar fi pus la punct sau umplut de noroace verbale pe respectivul paznic. Daca scena asta se petrecea in Baicului, in zona in care am stat eu acum ceva ani,  paznicul ar fi fost deja asediat de mama, bunici, tati, unchi, matusi, veri iar usa aia ar fi fost mata de atata scuipat. Deci poate n-o fi tigan si paznicul poate n-o fi vreun porc rasist. Sau poate da. Sau poate a facut asta micu ceva. Le-o fi speriat pe astea. Insa baiatul pare atat de inofensiv si moale, rasuceste un betisor cu mainile grase incat tai de pe lista posibilitatea asta. Pff...hai sa ma duc totusi.
Nu apuc, pentru ca interlocutorul meu ma intreaba "Acesta este copilul tau?"
"Da"
"Ce varsta aveai cand te-ai casatorit?"
"25 de ani"
"Oh!" exclama teatral micul meu intervievator. Dupa pauza de rigoare, adauga "asta este mult, in comparatie cu mama mea."
"Mhm..." cad si eu de acord, intr-o doara.
"...mama s-a casatorit la paisprezece ani."
E randul meu sa exclam un "oh!" prudent si sa ma gandesc "frate, paispe ani, la paispe ani nici nu stiu daca aveam par la..."
si gandurile mele murdare sunt intrerupte iarasi de dictia cristalina
"Sora mea are treisprezece ani iar eu noua".
Continuam discutia, mai vorbim de "individ", imi povesteste ca se va muta in curand "intr-o vila la Pipera", de cele trei masini pe care le-au avut pana acum, de cainele de la vila. Il incurajez spunandu-i ca acolo va avea prieteni noi si ca macar va scapa de "individ". Aproba cu un entuziasm mimat politicos.
Apare un alt baiat, tot pe role, transpirat tot, il abordeaza direct "baiatu' ia zi, ai vazut doi baieti..." si ii descrie pe cei goniti de domnul carunt. Nu aude sau nu baga in seama formula de salut cu care a fost intampinat "Buna! vrei te rog sa te joci cu mine?" si ceva in mine se strange ghem, ok poate avea dreptate sa nu se entuziasmeze prea tare, poate e fix din categoria nefasta a lui "vrei te rog sa te joci cu mine" care ajunge pana la urma sa se joace doar cu cele o suta de masinute singur prin sufragerie, cu Disney in fundal. Futu-i ma-sa de selectie sociala.
Baiatul pleaca, apare cineva la balcon si intreaba ceva intr-o limba hrascaita. ii spune Mustafa. Ah ok, ma iluminez. Sunt arabi. Mustafa povesteste incidentul intr-o araba presarata cu romana, "...nesimtit...idiot...nu ai ce cauta...pleaca". Mda.
Apare si tatal care converseaza intr-o romana stricata cu el, tot de la balcon
"Muztaba, ge s-a indamblat?"
Aceeasi relatare, dar intr-o romana fluenta si bizar de corecta. Ultimul tip pe care l-am auzit vorbind atat de corect e mort de cativa ani si se numea Pruteanu. S-o fi reincarnat in asta micu. Ce ghinion. Oricat de corect ar vorbi n-o sa treaca vreodata de zidul de indivizi.
Spre dezamagirea ambilor (visam sa iasa cu un iatagan ceva sau barim o petarda), tatal rezolva conflictul pe principiul inteleptului: cedeaza.
"Daga a zis za nu te duci, nu te mai du acolo."
Clanc. S-a inchis fereastra.
"Dar nu am cu cine ..."
Il iau pe Alex in brate, jenata, si imi fac de lucru cu slingul.
"...sa ma joc."
Alex casca, e somnoros, tipa de la intretinere mi-a tras clapa. Dau sa plec dar il reasigur pe Mustafa ca in nici un caz n-are dreptate individul, ca e un baietel destept si ca stie sa vorbeasca mai bine decat multi dintre cunoscutii mei. Imi raspunde iarasi, cu aceeasi politete impaciuitoare "Multumesc". Mda. Apa de ploaie, eu cu complimentele mele. Ridic ochii instinctiv si dau de alta pereche de ochi, puternic fardati, care imi zambeste recunoscator. Mama lui Mustafa a iesit si ea sa arunce un ochi. Flutur o mana si ma duc spre casa.

Ma tem de fundamentalistii religiosi de orice factura ar fi; si ma tem de Islam ca forta in asa hal incat evit pana si sa imi imaginez cum ar fi daca ar fi sa fie ce vor ei sa fie. Insa nu cred ca tratand urat ORICE emigrant arab, izolandu-l de mic si injurandu-l, ne alegem cu ceva bun. In nici un caz nu ne pictam portretul de "caini necredinciosi" in culori mai pastelate.

Deci stimate individ, n-am ce sa-ti fac pentru ca pana la urma pazesti un spatiu privat. Esti un dobitoc impaclit, atata pot sa-ti spun. Te temi de oameni pe care nu-i cunosti si te cuvinte pe care nu le intelegi. Sunt sigura ca te-ai dus acasa si i-ai povestit strambei de nevasta-ta cu mandrie cum ai aparat tu firma si patria si norodul de asaltul otomanilor, reincarnat intr-un baietel grasut de noua ani. Care folosea cuvinte din mai mult de doua silabe, spre scarba si spaima ta.

Later Edit:
am uitat sa scriu in post ca dupa ce a inchis ta-su fereastra
m-a intrebat
"oare de ce te simti foarte greu cand iti vine sa plangi?"




Read More

Facebook

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (8) adoptie (2) AION (1) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (10) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (3) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (5) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (2) cărți traduse (3) coada-coada (1) concediu (7) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (4) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (16) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (6) film (5) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (2) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (15) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (17) nutritie (2) oameni (68) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (11) religie (6) ring-sling (2) roborock (1) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (5) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (80) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (7) wow (1) WTF (26) www.davidkinsella.com (1)