tag:blogger.com,1999:blog-241488279079553913.post4757265332344291806..comments2023-08-03T23:22:53.463+03:00Comments on Karioka: Toate la timpul lor?Kariokahttp://www.blogger.com/profile/11272065605317399093noreply@blogger.comBlogger3125tag:blogger.com,1999:blog-241488279079553913.post-50520500901016299922015-05-04T20:47:39.616+03:002015-05-04T20:47:39.616+03:00Mie mi se pare ca in ziua de azi copiii sunt bomba...Mie mi se pare ca in ziua de azi copiii sunt bombardati cu mult mai multi stimuli decat eram noi in paleozoic. Si daca nu le dai timpul sa digere informatia, o sa fie un haos in ei, din care cauza sunt atat de frecvente acum cazurile de depresie, sinucideri sau alte probleme, la varste atat de mici. Vad poze pe FB cu toate "performantele" copiilor prietenilor, stiu unii care sunt carati in fiecare minut activ la cate "ceva", fie el pian, balet, fotbal, meditatii, you name it. Si daca ii intrebi "tu esti fericit?" se uita la tine ca la un cal verde, "ce e aia sa fii fericit?" Nu stiu, eu daca ii intreb pe copiii mei daca sunt fericiti, stiu exact daca da sau nu (ca doar au si momente cand nu, si e normal) si nu i-am auzit vreodata cu leitmotivul generatiei actuale "I am SOOOO bored", pe mine ma apuca pandaliile cand aud asta. Atata vreme cat te ai pe tine si creierul tau in cap, e imposibil sa te plictisesti, spun eu. Si avem momente cand nu facem nimic. Sau stam si vorbim intre noi, ne exersam imaginatia in gol. Sunt momente care mie mi se par la fel de valoroase ca un concurs de pian castigat sau un meci de fotbal.Simonahttps://www.blogger.com/profile/00137404434936810286noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-241488279079553913.post-70688908723488037572015-05-03T18:58:44.334+03:002015-05-03T18:58:44.334+03:00Vreau si eu articolul asta va rog, daca se poate :...Vreau si eu articolul asta va rog, daca se poate :D<br /><br />Articolul puncteaza foarte bine o problema pe care o am si eu in ultima vreme. Si anume supra-ocuparea copiilor, si sentimentul de frustrare maxima al celor care nu au posibilitatea sau disponibilitatea emotionala sa isi petreaca tot timpul insotind copiii la diverse activitati sau creand jocuri si povesti non-stop. Sunt perfect de acord ca un copil are nevoie de joaca si de activitati, dar nu in permanenta. <br />Eu sunt una din acele mame care nu isi pot dedica toata existenta jocurilor cu proprii copii. Da, ne jucam si cu jucarii, citim povestea de seara, mergem in parc, explic tot ce pot explica din jurul nostru, dar ajung la un punct in care nu mai pot. Si ii las sa se joace singuri (cel mare are 6 ani, cel mic 1). Spre marea mea surprindere, desi cel mare a fost destul de refractar la jocul de unul singur, acum a ajuns sa isi spuna niste povesti extraordinare in timp ce se joaca. Il ascult in timp ce interpreteaza vocile diverselor personaje, il vad cum imaginatia lui se dezvolta si prinde aripi. Si nu ma mai simt vinovata ca nu ma joc cu el. <br />Din acest motiv sustin si eu timpul neocupat de adult al copiilor. Si cand vin copii in vizita, incerc sa evit cat pot sa ma bag intre ei sa le mediez conflictele. Ii las pe ei singuri sa negocieze o rezolvare, pe cat posibil.<br />Ioana Vodahttps://www.blogger.com/profile/03094913889394671645noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-241488279079553913.post-39037912077197225702015-05-02T16:28:32.174+03:002015-05-02T16:28:32.174+03:00De aia se cheama generatia Peter Pan, iti dau pe p...De aia se cheama generatia Peter Pan, iti dau pe privat un articol plin de o mie de stupiditati dar care are si cateva idei interesant exprimate despre infantilizarea excesiva a adultilor.Laura Frunzahttps://www.blogger.com/profile/11306903339655034910noreply@blogger.com