04 February 2019

M-a tuns mâța

Din toamna anului trecut avem o pisică.

Iar.

Nu știu dacă am menționat, dar am găsit noi stăpâni pisicilor noastre cu ceva remușcare dar și ceva ușurare. Nu știu cum, dar nu ne lipiserăm deloc. În cam un an de conviețuit ajunseseră un soi de ghivece cu păr care se căcau - în rest, interacțiunea era între ele, de noi se împiedicau uneori prin casă și cam atât. În plus, apăruse Jessie, în așa hal de obnoxious și energică încât o aruncase pe una dintre ele într-o neagră depresie.

Așa că atunci când le-am știut fericite și (mult mai) iubite la alții acasă, să fiu sinceră am răsuflat ușurată și am găsit destule motive să mă bucur că nu mai am pisică. Și să declar că n-am treabă cu ele - sunt tâmpe, stricăcioase și se cacă în casă.

Doi ani mai târziu, am zărit copiii de pe stradă întinzând de ceva ce părea o sfoară neagră și placidă - un pui de pisică bizar de blând. Nu încerca să se ferească, ba chiar se ducea la copiii din grădiniță, când dispăreau puștanii de pe stradă. Stau într-o zonă de case, deci permanent văd minim 20 de pisici numai cât ies să iau pâine. Majoritatea au stăpân. Și în același timp, n-au. Adică dacă vine mașina sau câinele vecinului, asta e, ghinion.

Deci nu m-am agitat prea mult cu mâța neagră - am remarcat doar că e foarte blândă dar nu m-am oprit să o mângâi (atâta-mi trebuia).
S-a oprit soțul în schimb, care a îndrăznit după o vreme să sugereze să o luăm. Marea jale a lui Alex fusese că, deși fostele pisici îl preferau pe el, tot erau destul de blah în afecțiune; și deși Jessie e exasperant de darnică, ca orice cățel, în drăgăstoșenie, Alex tot pisicile se pare că le preferă. Ce să-i faci, vorba cântecului  - aproape cât te iubesc eu pe tine, aproape cât îl iubești tu pe el.

Am făcut un mare scandal și am rezistat eroic vreo două săptămâni, timp în care am enumerat vociferat principalele argumente contra-pisică: păr, căcat, gheare, litieră, concedii cu alți oameni prin casă (dacă ai baftă să accepte să te ajute), plus, AVEM UN CÂINE CARE FUGĂREȘTE PISICI. (și nu le face nimic, dar în fine)

După două săptămâni, pe final de vacanță de vară, nu știu exact ce îl supărase pe Alex, dar jelea întins pe jos în praf, în mijlocul străzii, și afurisita aia de mâță i s-a prelins în brațe, așa schiloadă și neagră, și mă uitam la el cum își ștergea lacrimile de ea și m-am gândit futu-te-n cur, Freud, mă transform în părinții mei, uite-mă cum refuz doar ca să-mi fie mie mai comod, și se termină vara și vine frigul și pisica asta e absolut idioată, nu fuge, și haita de câini de la Lidl face raiduri noaptea și ah fuck it, bine, hai să-i dăm O DATĂ de mâncare, atât, și îi găsim stăpâni după.



Și i-am găsit.

Locuiesc cu mine în casă, dar în fine, i-am găsit.

În următoarea lună am căutat nod în papură panaramei, care părea să-mi dejoace planurile. N-a stricat nimic, n-a zgâriat copiii. Stă în brațe chiar și la Sonia, care are dulceața în atingeri a unui tătar beat. Pe cât de gentil și delicat e Alexandru, pe atât de smucită e Sonia. Și totuși lighioana stătea, ba chiar venea de bunăvoie la întins.



Păr încă nu lasă, sau nu îl vedem noi.

Și e fenomenal de alintată și de lipicioasă. Lap cat. Fix genul ăla lipicios și binevoitor. Nu se sperie, nu se supără, toarce într-una și te însoțește peste tot.

Rămăsese ultima redută, Jessie.
Mă așteptam la hârâieli și scuipături temeinice. Nimic. O prudență moderată. Am zis eu că-i lipsește o doagă.

După două zile, dormea cu reduta-n pat.



Și cam asta e. N-are niciun defect. Exceptând cel descoperit ieri, de fapt în titlul postării. Mănâncă păr. Ne uitam aseară la Four Lions (recomand, e cu Riz Ahmed, super tare) și părea să se joace în părul meu. How cute. Și aud un cranț, cranț. Mi-a tăiat părul. Nu pe tot, din fericire, dar a tăiat clean cut, știi cum, foarfecă. Poate-mi deschid și frizerie cu fonduri nerambursabile.



Deci da. Atât. Iar am pisică. Asta e.

1 comment:

Facebook

Popular Posts

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (10) adoptie (2) AION (2) ajutor (10) alaptare (3) alimentatie (11) amintiri (17) animale (4) anotimpuri (4) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (6) Cai (1) caini (16) capot (1) carti (3) carti pentru copii (3) cărți traduse (4) coada-coada (1) concediu (6) concurs (3) condus (2) copii (71) coruptie (5) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (15) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (7) film (7) filme (3) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (3) gaming (3) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) Ioana Neagu (1) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (14) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (18) nutritie (2) oameni (69) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) pisici (2) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (11) religie (6) ring-sling (2) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scoala (1) școală (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) Spectra 9+ (1) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (6) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (82) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (8) wow (1) WTF (28) www.davidkinsella.com (1)