18 December 2018

Poziția Copilului

E un film românesc, foarte bun, pe care n-am reușit să- văd până la capăt și din cauza căruia m=am certat înfiorător cu bărbatu-meu. Și tot nu am ajuns la vreun consens.

Pune niște întrebări excelente, într-o formă chinuitor de precisă, de tranșantă. Întrebări pe care le-am reluat, la faza de zilele trecute, cu Lavinia Andrei și fiu-său.

Pe scurt - Vlad Andrei, fiu de politicieni (USR și PNL) și student la Științe Politice, desființează și terorizează cu bună știință o fată cu care a umblat trei săptămâni. Pentru că-i place să facă asta. Ca un plod care smulge aripi de muscă. Mai multe detalii citiți în Casa Jurnalistului. Îl puteți și asculta pe Vlad. Dați sound on și apăsați acolo pe telefonul ăla.

Ce-a urmat a fost fix ce povestea Vlad fetei ăleia că i se va întâmpla, doar că i s-a întâmplat lui.

Legat de asta, you guys, degeaba vă hliziți ca hienele la USR, că mie mi se pare că au acționat curat și prompt. E discutabil cum și de ce dna Andrei a demisionat abia când a ajuns căcatul pe ventilator, adică povestea în presă. Dar atât declarația sa publică cât și acțiunile sale și ale USR vădesc totuși chiar ce li se impută în van: limpezime și concizie în acțiune. A ieșit în aceeași zi din partid. Nu înțeleg, ce vă așteptați să-i facă? Să o ungă cu fulgi și smoală? Au aflat, au scos, s-au dezis public de orice asociere cu. Pam-pam.

E drept că m-am înscris în +, Plus, Plus+, în fine, e drept că m-am dus după Cioloș, dar pentru mine USR au rămas la ultimele alegeri acel „am cu cine”, și m-au convins prin acțiunile întreprinse. Acum la următoarele alegeri or să fie USR, Plus, Demos etc. Poate USR + Demos = ai cu cine. N-avem cum să mai zicem că bă, iar stau acasă, penctru că nu am cu cine. Eu zic că cele trei noi grupări sunt destul de merituoase să ne urnim curul să votăm vreuna dintre ele.

Revenind. Discutam cu soțul pe tema asta. Din perspectiva de parinte, lucrurile nu mai sunt atât de alb și negru.
Am spicuit prin comentarii. Să-i rupem dinții. Să-i dăm genunchii după gard. Să facem. Să dregem. Să-l castrăm. Dar ca părinte, ce ai de făcut? Realist vorbind, lăsând deoparte juisările verbale de doi lei. Ce faci când te trezești că ai crescut un monstru sau un ucigaș?

Asta întreabă și filmul, în caz că nu l-ați văzut - în film, fiul unei mame face un accident. Ucide un copil din vina lui. Ce e de făcut, realist vorbind? Realist, te duci și înjunghii sau castrezi omul care rămâne totuși fiul, copilul tău?
Nu.

Și atunci ce dracului faci? Te opui, îi ceri să se oprească dacă ai ce opri - descoperi ulterior că n-a oprit niciun căcat. Ți se spulberă în fața ochilor toată cariera și viața. Afli că ai nenorocit-o și tu pe a altora.
Ce faci?

Nu știu și mi-e groază să aflu.

Și cum afli dacă deja mergi pe acest drum? Cum faci diferența între alinturi copilărești și apucături psihotice, dacă deja ești probabil orbit de iubire, dacă raționamentul îți e întunecat de legătura infailibilă părinte-copil. Cum îți dai seama când e cazul de iertare și când nu, cum știi când să suni psihologul sau să-ți spui, generos, că așa-s copiii?

O mai știți pe aia al cărei băiat și-a călcat iubita cu mașina, cum l-a scuzat? Așa-s tinerii când se iubesc.

Poți vedea în spatele ei alte sute de mii de scuze - așa-s copiii, așa-s băieții, așa e el, e mai special, e mai impulsiv, e un spirit liber, e mai altfel, seamănă cu tac-su, e o personalitate de lider, are manifestări puternice.

Când și cum mai ales, cum să faci diferența între a cultiva un spirit liber și a încuraja un bou? Nu sunt întrebări retorice, mă întreb efectiv, când, cum să faci o corelație, ce să treci cu vederea și ce nu, unde se oprește susținerea părintească și cât de etic e să NU îți susții propriul copil.

Unele chestii le știm, sunt determinate statistic, sunt studiate - de exemplu copiii care torturează animale sau alți copii mai mici, sadismul infantil e un bun determinant al psihozei maniacale. Ok. Dar Hitler iubea câinii. Și acuarelele. Și copiii. Și ok, mă-sa a fost rece și taxsu l-a bătut la cur. Și dacă totuși nu toate rețetele sunt așa, în 3 ingrediente?

Din ce e compus un psihopat? Cum îl oprești din a fi nociv? pentru că există destui care sunt afectați de sociopatii, psihopatii, și reușesc totuși să-și ducă viața de Pământ fără să nenorocească pe nimeni. Și mai ales, cum îl oprești când e al tău?

Nu cred că-s în postura asta, dar nici nu vreau să aștept să fiu ca să îmi pun toate întrebările astea. Nici nu trebuie să am vreun psihopat în familie ca să mă întreb asta. E suficient să dăm peste unul.

3 comments:

  1. Salut, karioka,

    in spiritul unui articol mai vechi in care indemnai la exprimare corecta, vreau sa-ti spun asa:

    - la viitor (popular sau de care e), la persoana a 3-a plural, se zice, de exemplu, "ei o sa ajunga", nu "or sa". Cred ca "o" ala e un fel de particula invariabila, ceva. Eu o sa, noi o sa, ele o sa. Si eu am aflat relativ recent, si de asta m-am gandit sa-ti zic si tie. Probabil de vina sunt aia de la Cargo cu ploaia lor – "si din cer n-or sa mai caaada lacrimi" :D deci se poate si la case mai mari
    - "intruna" se scrie intr-un cuvant atunci cand inseamna "incontinuu", "fara oprire"
    - it's all about that bass, not that "base" – daca nu cumva era vreun joc de cuvinte de care nu m-am prins eu.

    Or mai fi fost si altele, dar pe-astea mi le-aduc aminte acum, pentru ca s-au tot repetat.
    In rest, pot sa zic ca te-am descoperit pur intamplator, cautand ceva despre preturile de la o farmacie... Si mi-a placut asa mult cum ai scris despre pataniile de la farmacii, incat nu m-am putut abtine si am mai citit inca un articol, si inca unul, pana cand am zis: nu merge asa, trebuie sa incep cu inceputul. Si exact asta am facut, te-am tinut in telefon vreun an si te-am citit ca pe o carte, lucru pentru care iti multumesc. De curand am ajuns "la zi" cu cititul si astept capitole noi, bineinteles.
    Ok, cam atat, noi sa fim sanatoase!

    ReplyDelete
  2. Thanks, pitpalache! Ma uimesc cei care „ma” citesc din scoarta in scoarta, eu nu am reusit sa adun rabdarea asta.
    Ma bucur ca ai ramas pe aici! :)

    Aetargina - nu-i problema din partea mea.

    ReplyDelete

Facebook

Popular Posts

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (10) adoptie (2) AION (2) ajutor (10) alaptare (3) alimentatie (11) amintiri (17) animale (4) anotimpuri (4) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (6) Cai (1) caini (16) capot (1) carti (3) carti pentru copii (3) cărți traduse (4) coada-coada (1) concediu (6) concurs (3) condus (2) copii (71) coruptie (5) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (15) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (7) film (7) filme (3) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (3) gaming (3) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) Ioana Neagu (1) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (14) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) mașini (1) Mihai Ciobanu (1) music (18) nutritie (2) oameni (69) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) pisici (2) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (12) religie (6) ring-sling (2) roborock (1) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scoala (1) școală (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) Spectra 9+ (1) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (6) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (84) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (8) wow (1) WTF (28) www.davidkinsella.com (1)