08 September 2016

Aromele copilăriei

De câte ori citesc articole medelenizate, despre aromele copilăriei, de atâtea ori ridic din umeri, în sinea mea. Nu zic, am mai prins și eu câte un chec și câte un tei în floare, dar să fie definitorii totuși aceste valuri de dulceață și parfum pentru începutul copilăriei mele? Copilăria urbană a anilor 80-90? Nici pe departe.

Și totuși, amintirile nu-s evocate doar de miresme divine. Același trigger funcționează excelent și pentru arome mai puțin celeste decât muguri de brad zdrobiți (de unde, frate? unde-ați crescut, cu Chewbacca prin munți?), cuptoare revărsându-și cornul abundenței și livezi de cireși în floare.

Copilăria mea, de exemplu, mirosea a clei de oase.
Undeva prin marginea orașului era un abator. Și toate oasele se topeau și se făceau lipici. Acum probabil a falimentat și ăla, dar când eram mică, nu era săptămână să nu ne inunde orașul mirosul ăla straniu, pregnant, dens. Mie-mi plăcea, altora le întorcea mațele pe dos. Dar l-am simțit mult, mult mai des decât pe ăla de cozonaci. Oasele se topeau într-una, dar bunica făcea cozonaci doar la praznice și sărbători.

Când eram mică, nu aveam tomberoane din astea de plastic. Nici ghenă. Aveam un mare container între blocuri, unde toată lumea își ducea gălețica. Ăia mai spălăței puneau un ziar pe fundul găleții. Restul o clăteau nițel. Să pui pungă de plastic în ea era destul de nebunesc, alea erau pe bani și le păstrai mototol după calorifer, nicidecum să pui gunoi în ele. Dacă erau mai chipoase și nu aveau ceva obscen pe ele, cum ar fi pe Samantha Fox topless, le duceai cu niște BT sau Kent la doctor.

Vara ne era marcată de mirosul cojilor de pepene, în plină fermentație.
N-ai cum să uiți așa ceva. N-ai cum. Nici o mie de checuri și o pădure de tei nu-ți mai scot din memoria olfactivă mirosul ăla.

Fără să fim în stare să facem asocierea cu cleiul de oase, am mâncat borcane întregi de lipici Pelican. Din ăla cu lopățică. Era dulceag și avea o aromă dubioasă de migdale. Nu-i nimic. Proteină.

Tot din copilăria urbană, verile erau marcate de mirosul așa zisului râu care ne trecea prin oraș. Paranteză - niciodată n-am priceput de ce prin Vaslui curge Bârladul și de ce prin Bârlad curge Vasluiețul. Râul ăla era de fapt un soi de mlaștină curgătoare, care se umplea sezonier de papură, mătasea broaștei și, well, broaște. Nămol fetid și colcăitor. Să fiu sinceră, atât timp cât nu treceai pe sub pasaj, unde mirosea a semeni fără budă acasă, era ok.

Copilăria mea miroase și a rulmenți. Unsoare neagră și metal. Acu nu știu cum sunt alții, dar noi aveam o fabrică de rulmenți prin apropiere. Erau un fel de monedă de schimb în sine. Puteai, de exemplu, să duci o sacoșă la turci și să te întorci cu blugi Elvis și gumă Turbo. Și absolut fiecare copil, exceptând nefericiții ăia încuiați în casă, avea o drăcie de placă cu rulmenți, care huruia înspăimântător și putea să ia curbe acceptabile, dirijate din picioare.

Cât se poate de definitoriu era și mirosul de Camay. King of Soaps pe vremea aia, de obicei pus în pungă la medic, dar păstrat și între haine, ca odorizant. Am auzit că unii chiar se spălau cu el, dar așa ființe alese nu mi-a fost dat să cunosc.

La țară mirosea a altele - dar din nou, remarc uluită că literatura reminiscențelor noastre suferă de diabet, pentru că majoritatea-și amintesc șerbeturi de trandafiri și tufe de iasomie.
Eu îmi amintesc mirosul oilor de la stână. Crupe de cal asudate, capete încornorate de capre obraznice, frunți late bovine, ugere calde. Și alea miroseau. Frumos pentru mine - mă calmează și mă îmblânzește întotdeauna mirosul ăsta, de paie, nutreț și ierbivor domestic.

Tot la țară mirosea invariabil a fum. Fum când se făceau, în aceleași ceaune, (dar pe rând, spălate bine, stați calmi) săpun cu pelin și bulion, fum când toată lumea își ardea gunoaiele, fum la pârlit porcul, fum la ars frunzele. Fum. Copilăria mea de la țară, din Comani, miroase a fum.

Niciuna din miasmele sau aromele astea, cum vreți, nu mi-a fost neplăcută la vremea ei. Dar vai, am crescut, și nasul mi-a crescut și el (cam mult) și-a învățat să se strâmbe din ce în ce mai des.

3 comments:

  1. Da, copilarie cu miros de rau imputit si oase(locuiam in zona garii, o placere:))) Dar ai vazut ce frumos ii VS acum? si ce amintiri medeleniene s-ar putea naste acum cand are alta fata?

    ReplyDelete
  2. Si eu tot in zona garii.
    Trec prin Vaslui cam o data de doua ori pe an - e foarte frumos, da :)

    Dar balta aia tot nu vor s-o curete sau s-o sece.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Râul ăla e un simbol pt toată Românica: e frumoasa fațada dar pute prin colțuri.

      Delete

Facebook

Karioka. Powered by Blogger.

Tags

#rosiamontana (2) 198 (1) abuz (8) adoptie (2) AION (1) ajutor (10) alaptare (1) alimentatie (10) amintiri (17) animale (3) anotimpuri (3) arta (1) atelier (1) autism (1) award (1) babywearing (4) bac (2) Basarabia (2) biciclete (1) Bucuresti (1) bullshit (5) Cai (1) caini (15) capot (1) carti (3) carti pentru copii (2) cărți traduse (3) coada-coada (1) concediu (7) concurs (3) condus (1) copii (67) coruptie (4) cos saptamanal (1) crima (5) CRJ (1) crossbordering from andreanum (1) culinar (16) custom made (1) dana blandu (1) daydreaming (4) despre copii (2) dezvoltare (10) dezvoltare personala (1) doi ani (2) dumbrava minunilor (1) entatie (1) femei (6) film (5) filme (2) filozoafa de weekend (4) fotografie (2) frumoasa si chestia (1) fumat (2) gaming (2) Gheorghe Serban (1) gramatica (3) Grigore Alexandrescu (2) htc (1) intentii (6) internet (24) interviuri (13) ipocrizie (7) Irecuperabili (6) keywords (2) la dentist (4) lene (1) liebster (1) limba romana (1) liniste (4) lol (15) Mamagolo (1) maria rosetti (1) Maruta (1) Mihai Ciobanu (1) music (17) nutritie (2) oameni (68) odiseea imobiliara (3) pedofilie (2) penal (1) poezie (1) polipi (1) prostie (18) psihiatrie (1) psihologie (1) reclama (11) recomand (11) religie (6) ring-sling (2) roborock (1) romania (1) rosia montana (1) ruxanda guger (4) sanatate (6) sarcina (2) scurte (20) shopping (2) Simona Tache (1) sling (1) spaga (2) spital (4) sport (2) teapa (2) tv (5) unguri (1) Veronica Bereanda (10) viata de zi cu zi (80) Waking up (11) web (2) World of Warcraft (7) wow (1) WTF (26) www.davidkinsella.com (1)